Cea de-a treia runda a alegerilor parlamentare in Liban s-a incheiat ieri cu victoria (autoproclamata) a fostului prim-ministru generalul in retragere Michel Aoun. Listele „Curentului Patriotic Liber” (CPL), condus de generalul reintors din exil pentru acest scrutin, au inregistrat o „victorie stralucita”, obtinand de doua ori mai multe voturi decat principalii sai rivali crestini. Liderul druz, Walid Jumblatt, a recunoscut duminica seara victoria lui Aoun, apreciind ca „extremistii crestinilor au repurtat victoria in fata fortelor moderate”.
Cum la sfarsitul lunii mai, cu ocazia primului scrutin organizat in capitala Beirut, castigase „Miscarea pentru viitor” a lui Saad Hariri, fiul fostului premier libanez asasinat Rafiq Hariri, iar cel de-al doilea scrutin, desfasurat in sudul Libanului, a adus victoria siitilor prosirieni ai miscarilor Hezbollah si Amal, suspansul legat de cea de-a treia etapa a scrutinului era mare. Multi analisti se asteptau ca acest al treilea din totalul de patru scrutinuri sa indice, eventual, directia in care se indreapta Libanul – anume spre o politica fie pro-, fie antisiriana.
In prezent, verdictele par insa premature. Pe de o parte, Michel Aoun este lider al „Curentului Patriotic Liber”, formatiune cu o politica antisiriana, dar pe de alta parte generalul, ca reprezentant al crestinilor, nu s-a alaturat opozitiei „oficiale”, ceea ce ar putea insemna chiar „o infrangere la mustata” a opozitiei antisiriene.
Scrutinul de duminica a fost caracterizat de o prezenta mai mare la vot decat in tururile precedente, peste 55% din cei 1,2 milioane de libanezi chemati la urne prezentandu-se in circumscriptiile din regiunea Muntelui Liban si a Vaii Bekaa pentru a decide asupra componentei celor 58 de mandate parlamentare. Pana la urma se pare ca abia ultima runda a scrutinului, prevazuta a avea loc duminica viitoare, va aduce deznodamantul. Atunci vor fi desemnati alti 28 de parlamentari, completandu-se astfel totalul de 128 de mandate disponibile.
Conform Legii electorale, mandatele parlamentare trebuie impartite, in proportii egale, intre musulmani si crestini. Miza esentiala a celor patru tururi de scrutin nu este, in consecinta, nicicum cea confesionala (din moment ce musulmanii si crestinii dispun oricum de acelasi numar de locuri in parlament), ci cea a pozitiei adoptate de numeroasele formatiuni politice inscrise fata de Siria, tara care si-a retras abia recent trupele din Liban dupa aproape trei decenii de ocupatie, retragere efectuata doar in urma unei imense presiuni internationale si a unor ample proteste de strada izbucnite in Liban.
Oricum, aspectul retragerii „complete” a trupelor siriene ramane unul controversat, SUA exprimandu-si public si in repetate randuri indoiala in provinta onestitatii strategiei siriene de retragere. La sfarsitul saptamanii trecute, purtatorul de cuvant al Casei Albe, Scott McClellan, declara transant ca SUA dispun de informatii cu privire la existenta unor liste „negre” siriene care vizeaza asasinarea unor personalitati politice si religioase libaneze. Raspunsul Damascului conform caruia „unele persoane (…) nu doresc relatii fratesti intre Siria si Liban si de aceea creeaza mituri” este de natura sa ingrijoreze. Pentru ca insangerata istorie recenta a Libanului nu este, din pacate, doar un mit…
