Crochiu
Cmfc? Bn, u? Sry, brb. Np. Mi-e din ce in ce mai greu sa suport noile limbaje alternative internautice. si nu pentru ca as avea 150 de ani, ci pentru ca aceasta meschina economie de timp mi se pare culmea comoditatii globalist-consumiste. Proliferarea codului lingvistic specific chaturilor ar putea scoate la iveala niscaiva tare emotionale ale generatiei care nu mai e Prozac, e adevarat, dar e la fel, daca nu mult mai fragila. De unde aceasta nevoie de reducere a limbajului la cateva litere, capabile sa sintetizeze in timp record conversatia molcoma de odinioara? Granitele lingvistice sunt invizibile: lingua internautica amesteca voios prescurtari halucinante din romana si engleza cu emoticoane cel mai adesea fara corespondent in sarmana mimica omeneasca. Sa zicem ca noi, cei de 30, ne adaptam, intelegem, toleram. Suntem, macar in parte, constructorii si martorii secolului vitezei. Dar ce te faci cand trebuie sa-i explici unuia de 50 (mama, de pilda) cum e cu "sanscrita" chatului si de ce e nevoie de "omuletii simpatici" pentru a-ti exprima starile, daca tot exista… atatea cuvinte?! Ii explici ca facem economie de timp, de sentimente, ne mai si ascundem si ca limbajul asta hidos, complet dezumanizat nu este decat efectul secundar al insingurarii tot mai acute din zilele noastre. Ii balmajesti ceva despre "unu’, Baudrillard", dar nu pare prea impresionata. Nu stiu ce retea – din multele care ma agreseaza, cu la fel de mult elan prozelitist ca si candidatii la alegeri sau profetii care bat pe la usi – afiseaza un slogan in care-ti promite ajutor "pentru a comunica cu oamenii din viata ta" (!). Tot in respectiva retea iti poti construi – virtual, bineinteles – o ferma unde sa-ti cultivi ce pohtesti: rosii, ardei, vinete. Sincer, nu mi se mai pare amuzant, ci teribil, teribil, teribil de trist.
