În pofida înclinării profund liberale a New York-ului, Bill de Blasio, 52 de ani, a fost ales primar al oraşului cu o majoritate zdrobitoare – 73% –, devenind primul democrat la conducerea metropolei americane după 20 de ani şi deschizând o nouă eră de guvernare de stânga. De Blasio a jucat cartea anti-Bloomberg, primarul miliardar care a condus oraşul timp de 12 ani, a pedalat pe lupta împotriva inegalităţilor şi a reuşit să îşi învingă adversarul, republicanul Joe Lhota, obţinând voturile tuturor categoriilor de populaţie – albi, de culoare, hispanici, tineri, bătrâni, heterosexuali, homosexuali.
Abia ales, Bill de Blasio este deja cel mai mare primar din istoria New York-ului, relata ieri media americană referindu-se la talia sa de 1,95 m. Căsătorit cu o femeie de culoare şi cu doi copii adolescenţi, De -Blasio a folosit familia drept cel mai bun argument în campania electorală.
O mare parte a new-yorkezilor, progresişti în suflet, s-au regăsit în acest cuplu mixt, în soţia sa Chirlane, militantă a cauzei homosexualilor, şi în cei doi copii care nu ezită să spună ce gândesc. Blasio, fost consilier municipal în cartierul Brooklyn, a făcut campanie evocând numeroase schimbări pe care le va face după cei 12 ani ai primarului Michael Bloomberg. El a precizat că elita bogată din Manhattan a avut primarul ei – referire la faptul că Bloomberg este miliardar –, şi acum a venit vremea ca cei 46% din new-yorkezi care trăiesc în pragul sărăciei să aibă primarul lor.
Administraţia lui De Blasio va fi un laborator multiplu pentru un „progres modern”, de testare dacă un anti-establishment militant poate gestiona eficient un guvern municipal tentacular şi poate reduce inegalitatea crescândă dintre bogaţi şi săraci. În discursul victoriei, noul edil democrat a declarat că „lupta contra inegalităţilor nu este uşoară. Nu a fost niciodată şi nu va fi niciodată”. Sfidările cu care ne confruntăm datează de decenii şi problemele pe care le vom aborda nu pot fi rezolvate de la o zi la alta, dar cetăţenii acestui oraş au ales o cale progresivă, a mai precizat De Blasio.
Problemele abia încep
Noul primar se confruntă însă cu provocări imediate după preluarea guvernului oraşului cu circa 300.000 de angajaţi, cu un buget de 70 miliarde dolari şi în care se intersectează diverse interese. El urmează să negocieze pentru oraş mai multe contracte de muncă, să revadă conducerea diverselor organisme, inclusiv în serviciile poliţiei new-yorkeze, căreia i-a criticat virulent politica anti-crimă. De Blasio se confruntă şi cu serioase obstacole la ordinea zilei faţă de politica sa fiscală dincolo de frontierele acestui oraş majoritar democrat şi inclusiv cu o eventuală opoziţie a guvernatorului democrat Andrew M. Cuomo şi a legislatorilor. Victoria lui De Blasio la primăria New York-ului era salutată de The New York Post pe prima pagină cu titlul „Reîntoarcerea la URSS”, referinţă la o călătorie a acestuia în Uniunea Sovietică în urmă cu trei decenii.
Dezbaterea asupra fiscalităţii va fi un test de detectare precoce a relaţiei dintre noul primar şi guvernator. Aceste relaţii sunt tipice pentru Di Blasio, care în cursul deceniilor a construit o reţea politică. A fost directorul de campanie al lui Hillary Clinton în timpul cursei sale pentru Senat, în 2000, apoi a fost opt ani în Consiliul oraşului New York, înainte de a fi ales ca apărător public în 2009.
Discursurile lui despre bogăţii şi-au găsit un ecou în rândul a numeroşi electori, în special afro-americani şi albi liberali dezmoşteniţi. Problema a contribuit la ascensiunea lui în tabăra democrată, de pe locul patru în vară pe primul loc în septembrie, când a învins-o pe preşedinta Consiliului municipal, Christine Quinn.
Cu faţa la stânga
Rezident în Brooklyn, a declarat că va deveni primul primar din istoria oraşului cu copii înscrişi în şcoli publice, declaraţie care a avut un efect neaşteptat de amplu. „El cunoaşte problemele noastre pentru că are copiii în tranşee, ca şi noi”, declara un şofer de taxi. În campanie, De Blasio a jucat solidaritatea cu arondismentele exterioare, adesea neglijate, susţinând că „a venit vremea să le schimbăm”.
Acum, Bill de Blasio nu mai este obscurul consilier municipal înainte de a deveni mediatorul oraşului, este şeful unui buget de 70 miliarde dolari, cu puteri imense – primarul New York-ului. Primarul a două oraşe, cum declara el în campanie ca un refren – New York a devenit „istoria a două oraşe”, unul din ce în ce mai bogat, altul al problemelor sociale. Un oraş care are cea mai mare proporţie de miliardari din lume, dar şi 1,7 milioane de locuitori ce trăiesc sub pragul oficial al sărăciei.
Unii îl situează pe Bill De Blasio foarte la stânga şi în timpul campaniei electorale New York Times a readus la suprafaţă trecutul său de tânăr pro-sandinist, descriind trecutul său de „ardent suporter al revoluţionarilor din Nicaragua”. Cei care l-au cunscut de tânăr nu sunt surprinşi să-l vadă ajungând pe treapta cea mai înaltă. Alegerea sa ar putea deveni un caz de studiat – când s-a lansat în cursa pentru primărie, De Blasio îi avea înaintea sa pe Christine Quinn, super favorită şi preferata lui Bloomberg, şi pe Anthony Weiner, un fost congresman demisionat în 2011 după ce îşi plasase pe Twitter fotografii în chiloţi. De Blasio înţelesese însă un truc esenţial – la primarele Partidului Democrat, rata de participare este foarte redusă şi cei ce votează sunt cei mai de stânga, electorii care nu îl au la inimă pe Bloomberg, arată Jeanne Zaino, profesor de ştiinţe politice la Iona College.
