Televiziunea publică a fost întotdeauna trombonul puterii, dar acum s-a ajuns prea departe: rataţii daţi afară de Dan Voiculescu sunt reciclaţi la TVR.
Postul turnătorului Felix avea, prin 2012, un saltimbanc care nu făcea decât să meargă la conferinţele preşedintelui României şi să însceneze acolo un circ ieftin. Băsescu a plecat de la Cotroceni, Voiculescu este la puşcărie, iar Antena 3 nu mai are destui bani să-l plătească şi pe acest bufon – mai sunt destui la acel post.
Aşa că a fost transferat la TVR-ul controlat de PSD, pe un salariu cât doi senatori şi jumătate. Şi, ca să închei cu această povestioară, respectivul bufon este poreclit „Sărmăluţă”, chiar de către colegii din presă.
E dreptul oricărei televiziuni să angajeze pe cine vrea, dar TVR îşi bate joc pe banii celor pe care-i taxează cu japca. Aparent, se plăteşte puţin: patru lei pe lună este taxa obligatorie pentru televiziunea publică. Dar banii se strâng: vreo 70 de milioane de euro din acest bir, plus vreo 30 de milioane subvenţie de la Guvern, cam acesta este bugetul pe care-l înghite anual TVR din buzunarele contribuabililor. Cu toate acestea, datoriile televiziunii publice au sărit, în 2015, de 150 de milioane de euro. Pentru comparaţie: potrivit standardelor de cost elaborate în 2010 de ministerul Sănătăţii, un spital judeţean de urgenţă, dotat cu heliport, costă 90 de milioane de euro! Un spital regional: 156 de milioane de euro.
Să nu credeţi că la radioul public situaţia este mai bună, doar că dezastrul de acolo a trecut neobservat. Instituţia este condusă de un fost turnător al Securităţii, Ovidiu Miculescu, care a avut numele de cod „Adrian”. Între 1994 şi 1996, a fost şeful biroului Antenei 1 la Washington DC! Deci, nu doar turnător, ci unul de la curtea lui Dan Voiculescu.
Odată cu instalarea acestui personaj la conducerea radioului public, postul a fost invadat de rebuturi aruncate afară din trustul Intact. Principala sa consilieră şi – aflu acest detaliu citind dezvăluirile jurnalistului Tolontan – tovarăşă de excursii exotice (China, India, SUA…) provine tot din ograda lui Dan Voiculescu şi este condamnată penal. Miculescu are şi el o condamnare în primă instanță, dar sentința nu e definitivă.
Din nou revin la cifre: din taxa de 2,5 pentru Societatea Română de Radiodifuziune se strâng anual circa 45 de milioane de euro. Subvenţia de la bugetul de stat este şi ea de peste 40 de milioane de euro. În total, contribuabilii scot din buzunar peste 80 de milioane de euro pentru nişte posturi a căror audienţă scade de la an la an.
Situaţia aceasta este intolerabilă şi, într-o ţară normală, ar fi fost subiect de dezbatere publică.
Politicienii români trebuie să spună: vor să construiască spitale regionale sau să arunce banii pe propagandă?
Sigur că nu vor avea curaj să vă spună adevărul. O controversă nu există pentru că PSD şi PNL s-au înţeles să nu se atace decât formal, ca să simuleze competiţia. Toţi sunt mulţumiţi cu actuala situaţie a televiziunii şi radioului, pentru că pot să-şi aranjeze interviuri şi să-şi plaseze protejaţii din presă aflaţi în căutarea unei slujbe călduţe.
Întrebarea mea este: mai slujesc aceste instituţii interesul public?
Cine mai urmăreşte TVR? Audienţele arată că sunt canale ale televiziunii publice care, constant, au audienţa egală cu zero.
Dincolo de situaţia de la aceste instituţii de partid de stat, oricum românii plătesc sume uriaşe pentru propaganda clicii corupte din fruntea ţării. În afară de TVR şi SRR, avem şi o agenţie de presă subvenţionată de stat, Agerpres, care face concurenţă neloială unor agenţii private. Nu trebuie să uitaţi nici faptul că aşa-zisele „televiziuni de ştiri” ale lui Dan Voiculescu, Sebastian Ghiţă sau Sorin Ovidiu Vântu sunt construite pe afaceri dubioase, din jecmănirea românilor – FNI, afaceri cu energie, contracte dubioase cu SRI sau STS şi multe altele.
Este greu de calculat impactul banilor furaţi care sunt apoi redirijaţi către o propagandă toxică, dar bănuiesc că sunt zeci de milioane de euro.
Dacă de sursele de finanţare ale televiziunilor oligarhilor se va ocupa DNA şi, sper, ANAF, la radioul public şi TVR contribuabilii trebuie să pună piciorul în prag. Însă trebuie să fim realişti şi să nu aşteptăm minuni: o „depolitizare” este imposibilă, cu această clasă politică hrăpăreaţă.
Orice formulă sofisticată de administrare a presei de stat va fi în final un eşec: PSD şi PNL nu vor ceda controlul politic. Nu este nicio şansă ca aceste instituţii să respecte vreodată standardele etice ale BBC sau ale PBS. Iar contribuabilii nu trebuie să se lase păcăliţi nici de recenta manevră a PSD: dacă taxa radio-tv este abrogată, banii tot din buzunarul lor vor fi luaţi, însă prin bugetul de stat.
De aceea, eu repet ceea ce am scris din 2014: la fier vechi cu TVR-ul! Dacă radioul şi televiziunea sunt capabile să găsească o formulă economică de tip PBS şi să atragă sponsorizări private, n-au decât să rămână pe piaţă. Dacă nu, ar fi momentul să casăm aceste relicve comuniste.
