În cei zece ani de mandat, Traian Bฤsescu ศi-a fฤcut duศmani de moarte ศi a antagonizat o bunฤ parte a populaศiei. „Bฤsist“ ศi „antibฤsist“ au devenit, din adjective, steaguri de luptฤ politicฤ ศi socialฤ. Polarizarea societฤศii româneศti este comparabilฤ cu anul 1990. Foarte bine. România este, din punctul de vedere al democraศiei sale, mai vie ca niciodatฤ. În afarฤ însฤ de revitalizarea unei democraศii muribunde, Bฤsescu a reuศit sฤ facฤ ศara mai sigurฤ ศi sฤ o ducฤ mai departe pe calea integrฤrii europene. A plฤtit însฤ un preศ. Întrebarea, pentru Klaus Iohannis ศi cei care îi vor urma, este: unde spui stop compromisului?
Traian Bฤsescu se lฤuda odatฤ cฤ a adus nava România la ศฤrm (la „cheu“, cum spun marinarii). Simplu spus, aceastฤ afirmaศie nu este adevฤratฤ pentru cฤ nu existฤ un ศฤrm mitic la care sฤ „tragi“ o ศarฤ. Nu existฤ securitate, stabilitate ศi prosperitate asigurate pentru totdeauna nici pentru oameni, nici pentru ศฤri. Natura unei democraศii vii este – ca sฤ ne menศinem în metafora nauticฤ – sฤ negociezi urmฤtorul val pânฤ ajungi în urmฤtorul port (NATO; Uniunea Europeanฤ), dar niciodatฤ nu poศi spune cฤ ai ajuns cu adevฤrat la destinaศia finalฤ. Asta este o misiune pentru generaศiile urmฤtoare ศi aศa va fi pe veci. Acum 25 de ani cei mai mulศi dintre români au crezut cฤ schimbฤ stabilitatea ศi siguranศa vieศii moarte din comunism cu o altฤ formฤ de stabilitate ศi siguranศฤ mai bunฤ, mai „democraticฤ“ ศi capitalistฤ. Dar nu aceasta este natura democraศiei ศi capitalismului. Democraศia ศi capitalismul sunt în sine instabile, fragile ศi competitive. Nimic nu este garantat de la sine o datฤ pentru totdeauna, nimic nu este dat, totul este provizoriu, pentru fiecare lucru trebuie luptat ศi orice pas înainte are un preศ care trebuie plฤtit. Ca tot ceea ce este fฤcut de om, legile ศi instituศiile sunt perisabile ศi ceea ce credeam cฤ este solid ศi scris în stâncฤ se dovedeศte uศor de distrus ศi trecฤtor. De aceea, „libertatea nu este decât la o generaศie distanศฤ de extincศie“ ศi trebuie protejatฤ ศi luptat pentru ea în permanenศฤ. Dacฤ e ceva ce ne-a învฤศat vara lui 2012 este cฤ o întreagฤ arhitecturฤ democraticฤ ศi un întreg sistem de checks and balances poate fi distrus în numai trei zile dacฤ existฤ o putere rฤuvoitoare care îศi propune sฤ facฤ acest lucru.
Datoria unui ศef de stat nu este, aศadar, sฤ tragฤ ศara la ศฤrm, cฤ nu e Dumnezeu, datoria lui este sฤ navigheze prin ape tulburi spre mฤri mai liniศtite ศi porturi temporare. A reuศit Traian Bฤsescu în aceastฤ misiune? Da, România este mai sigurฤ decât în 2004, ca stat membru NATO ศi aliat privilegiat al Statelor Unite, are o perspectivฤ de dezvoltare economicฤ fฤrฤ precedent în istoria ei prin apartenenศa la Uniunea Europeanฤ, ศi-a consolidat statul de drept dupฤ loviturile la care a fost supus ศi se aflฤ în plinฤ campanie anticorupศie care va curฤศa, sperฤm, administraศia de stat de o bunฤ parte din acest cancer. Una peste alta, o navฤ aflatฤ în condiศii destul de bune pentru a porni în urmฤtoarea cฤlฤtorie. Preศul plฤtit a fost însฤ unul mare. Arta navigatorului politic, arta guvernฤrii prin urmare, este arta de a negocia cu ศi între diverse grupuri de interese politice sau/ศi de afaceri fฤrฤ a pierde din obiectiv interesul naศional.
Traian Bฤsescu a fost un preศedinte care a ridicat arta compromisului la rang de politicฤ de stat. „Altfel nu aศ fi putut face nimic“, s-a justificat el. S-a folosit, uneori fฤrฤ scrupule, de oameni ศi de aceea ศi-a creat mai mulศi duศmani ca oricine. Este cert cฤ a folosit mฤsuri multiple în funcศie de ce-i dictau interesele. Serviciile de informaศii au fost „jucate“ unele împotriva celorlalte cu succes. Oameni puternici precum Vîntu sau Voiculescu au fost distruศi, dar alศii, mai ales cei din jurul Elenei Udrea, au fost protejaศi. În zece ani, am avut parte de re-evaluฤri ศi re-re-evaluฤri repetate ale unor actori care nu aveau alt merit decât cฤ erau de folos la un moment dat. Oameni de mare valoare au fost abandonaศi în favoarea unor nulitฤศi utile (aceeaศi Udrea ne vine din nou în minte).
Numai preศedintele ศtie cu adevฤrat dimensiunea realฤ a compromisurilor pe care le-a fฤcut ศi este datoria sa sฤ dezvฤluie mฤcar o parte dintre ele într-o carte de memorii. Ceea ce ศtim sigur este cฤ nu a fost un mandat uศor ศi cu siguranศฤ nu a fost unul „curat“. Problema fundamentalฤ este cât de mult poศi sฤ te murdฤreศti fฤrฤ sฤ devii compromis iremediabil. Traian Bฤsescu pare sฤ fi fost preศedintele care a avut instinctul, talentul politic sau ศtiinศa de a împinge lucrurile la limitฤ fฤrฤ sฤ o depฤศeascฤ. Dar a te baza pe instinctul sau talentul unui lider nu este suficient ศi nici sigur pentru o ศarฤ. În cei zece ani de mandat, Traian Bฤsescu a conferit – ce-i drept, ศi cu ajutorul inamicilor sฤi inepศi de tip Voiculescu, care l-au suspendat pânฤ a devenit intangibil – putere realฤ ศi relevanศฤ funcศiei prezidenศiale. Rolul preศedintelui a crescut enorm ศi la fel ศi aศteptฤrile populaศiei. Din acest punct de vedere, este „meritul“ lui Bฤsescu, pentru cฤ a demonstrat cฤ preศedintele conteazฤ, cฤ au votat atât de mulศi oameni la alegerile de pe 16 noiembrie. Cu atât mai important este, aศadar, ca deciziile ศefului statului sฤ nu depindฤ de calitฤศile personale ale liderului. Prea multe lucruri au fost în joc în ultimii ani ศi de prea multe ori lucrurile s-au aflat pe muchie de cuศit. E timpul sฤ ne bazฤm mai puศin pe buna-credinศฤ ศi talentul politic al unui preศedinte ศi mai mult pe forศa constituศionalฤ a instituศiei, chiar dacฤ acest lucru înseamnฤ modificarea legii fundamentale. Timp de zece ani, Bฤsescu a navigat în ape tulburi pentru a duce ศara mai departe ศi a reuศit. Urmฤtorul preศedinte va trebui sฤ fie unul care sฤ aibฤ nevoie de mult mai puศine compromisuri ca „sฤ facฤ ceva“. Altfel, mandatul lui Bฤsescu se va fi irosit.
