Exista un vizitator european generic, in ultimele luni, in Romania. De obicei, vine dintr-o mare si veche tara a continentului, inclusiv Marea Britanie. Prin extensie, el poate fi chiar si american. Nu degeaba, intr-o viziune generoasa si suficient de exacta, Europa este descrisa ca fiind perimetrul cuprins intre San Francisco si Vladivostok. Oaspetii caselor noastre sunt cel putin ministri si cel mult presedinti. Unii, mai ghinionisti, au ramas deputati (europeni?), altii, mai indrazneti, au ajuns generali (NATO!).
Banuiesc ca, asemenea multor confrati, mi se intampla sa-i intalnesc, la un pahar de vorba, de obicei la sfarsitul programului oficial oferit de gazde. Nu dau nume sau imagini neautorizate de ultima varianta a Codului de procedura penala sau de codul bunelor maniere, care impune discretia absoluta a conversatiilor off the record. Incerc insa sa fac un portret-robot al intalnirilor de acest fel, nu al interlocutorilor. In general, vizitatorii VIP ai statului roman vor sa dezlege un mister. Cum e posibil ca o tara europeana atat de armonioasa, cu munti falnici, campii manoase, iesire la mare si atatea fete frumoase, membra NATO si UE, deci foarte norocoasa, in raport cu majoritatea strivitoare a planetei, sa aiba parte de politicieni atat de discordanti? Unii fata de altii si toti deolalta in raport cu societatea. Dimineata, la cafea, unul dintre ei ne spune una, la pranz, intre rulourile cu sunca de la Triumf si sarmale, aflam cu totul altceva, pentru ca seara sa avem parte de varianta definitiva, a celui mai tare din parcare, care le face tabula rasa pe toate celelalte. "Bun, dar nu cred ca bulgarii stau mai bine decat noi in aceasta privinta. Noi avem poate micile si eternele noastre conflicte de joasa intensitate, intre palate, cartiere si suburbiile puterii, dar fara victime, in afara celor colaterale, cum ar fi tara sau poporul. In timp ce bulgarii au mafie, morti si raniti pe mai toate strazile centrale." "Se poate", vine si raspunsul, "dar criminalitatea bulgarilor este un fenomen secundar, poate sangeros, dar controlabil . La voi insa discordia cronica este principala sursa de energie, din pacate foarte ieftina si vesnic reciclabila, a intregului mecanism politic si statal". "Dar democratia nu este, de fapt, cadrul dinamic al conflictelor de interese?" "Ba da, dar cu conditia ca acest cadru sa aiba reguli prestabilite si consensuale. Cu alte cuvinte, dati-va in cap, dar stabiliti ca aveti nevoie, la sfarsitul zilei, nu-i asa, de cateva concluzii sau solutii, asupra carora sa fie de acord toti beligerantii, si prin a caror adoptare starea de razboi temporar sa fie inlocuita de armistitiul prelungit. De exemplu: modificarea Constitutiei astfel incat fie presedintele, fie Parlamentul sa detina puterea executiva, dar si raspunderea transparenta pentru rezultatele exercitarii ei. O singura varianta de vot, nu doua, sau patru, sau nici una, in functie de ultimul partid sau lider care-si da cu parerea. Respectarea tuturor contractelor si mentinerea tuturor standardelor asumate prin intrarea in UE, si nu laminarea lor pe masura clientului. De obicei, mai spun invitatii nostri, crizele, oricat de nedorite, aduc cu sine si solutii. Impresia este ca in Romania crizele sunt un exercitiu liber ales, transformat in unica proba obligatorie a clasei politice, cultivat pentru antrenarea muschilor, glandelor si hormonilor, cu conditia ca intre aceasta superba si inutila performanta anatomopatologica si realitate sa nu fie nici o legatura. "Dar, ma rog, poate sunt prea sever. si noi, astilalti, occidentalii, am avut nevoie de 400 de ani de maceluri fratricide pana cand, intimidati de generozitatea americanilor si speriati de comunismul rusilor, am fost nevoiti sa inventam Europa. Dar n-am venit sa va povestesc eu, ci sa aflu cum sta treaba la voi. Va ascult. stiti ca nu exista lunch sau dinner gratuit." "Hmm… Cred c-am intrat prea repede in UE. Poate ca, daca mai stateam in sala de asteptare, cu mai multa economie de piata acrita de nitica dictatura luminata si domiciliu fortat al libertatii de expresie, era mai bine. In sufletul nostru au ramas China si Rusia, iar la suprafata suntem obligati sa ne dam Suedia si Luxemburg." "Imi pare rau pentru dvs., vine replica, e prea tarziu!"
Citim azi, de ziua mortilor, ca romanii sunt, alaturi de bulgari, cei mai nefericiti locuitori ai Europei. Indicele nostru autodeclarat de fericire este de 9 la suta, iar al bulgarilor de 8 la suta. Media europeana este de 26%, iar cei mai fericiti sunt irlandezii, cu 46%. Sa asteptam insa si sondajul care sa dezvaluie lumii ca, desi avem cel mai mare indice de mortalitate cardiovasculara din lume, suntem tara cu cei mai multi ministri, prefecti, oameni de afaceri si politicieni de varf care poate se cearta, divorteaza si se imbolnavesc in Romania, dar petrec, se casatoresc si se lecuiesc predominant pe axa Monte Carlo-Paris-Viena. Carcotasi de profesie, baietii astia euro-atlantici cu spranceana ridicata si aratatorul in aer ar trebui invatati sa se multumeasca cu ce vrem noi sa le aratam. La noi acasa facem ce vrem. Ca la noi, la nimeni.
