"Domnisoara Hepburn va asteapta", i s-a zis creatorului Hubert de Givenchy in 1953. Acesta a fost incantat, asteptandu-se sa se intalneasca cu… Katharine Hepburn, insa in momentul in care a vazut ca invitata lui nu era marea actrita, Givenchy a fost dezamagit si a incercat sa o expedieze rapid pe fata, o tanara necunoscuta, pe nume Audrey Hepburn.
Noi, insa, o stim cu totii, asa cum le stim si pe Sabrina, Eliza Doolitle si, normal, pe Holly Golightly. Acestea sunt doar trei dintre rolurile care i-au adus faima si prin care Audrey Kathleen Hepburn-Ruston a fermecat generatii intregi de spectatori. La 80 de ani de la nastere, chiar daca nu mai este printre noi, actrita continua sa o faca si acum. Povestea ei nu e cea obisnuita, a fetei care creste uitandu-se la starurile de film, dorindu-si sa ajunga si ea, la randul ei, vedeta. Nascuta in Belgia, in 1929, Audrey Hepburn si-a petrecut prima parte a vietii fugind din calea ocupatiei germane, intai in Olanda, apoi in Marea Britanie. Faptul ca era fata unui bancher britanic si a unei aristocrate olandeze nu dadea bine in Olanda nazista, asa ca, pentru un timp, si-a luat numele de Edda van Heemstra, o varianta a numelui mamei sale. Cariera ei artistica a inceput prin balet, nicidecum actorie, iar Audrey s-a folosit de pseudonimul sau si cand dansa pentru a strange fonduri pentru cei din miscarea de rezistenta olandeza, si cand culegea bulbi de lalele pentru a face faina din ei, din cauza bombardamentelor nemaiexistand nimic altceva de mancare in regiunea in care locuia. Dupa incheierea razboiului, ajunsa in Anglia, i s-a spus ca in balet nu ar putea fi niciodata o prima balerina, din cauza inaltimii si a problemelor de sanatate ramase din timpul perioadei olandeze. Din fericire, atat pentru ea, cat si pentru noi, a acceptat sfatul profesoarei sale de balet si si-a incercat norocul in actorie. Primul rol? O aparitie intr-un clip al companiei aeriene KLM, in rol de insotitoare de zbor. Primul mare rol a fost in piesa de teatru "Gigi" (ecranizata mai tarziu cu Leslie Caron), pentru care a primit un premiu Theatre World, si care a adus-o in atentia regizorului William Wyler, care era in cautarea rolului principal feminin pentru filmul sau, "Vacanta la Roma". Bineinteles, a primit rolul, l-a acceptat pe Gregory Peck drept partener, si a primit si un Oscar, singurul, desi a fost nominalizata de cinci ori de-a lungul anilor.
Muza pentru eternitate
Si acum, inapoi in 1953, unde "domnisoara Hepburn" il asteapta pe Hubert de Givenchy, iar marele creator este dezamagit ca fata din biroul sau nu este actrita celebra, Katharine. Audrey se afla la momentul respectiv intre filme, tocmai a terminat "Vacanta la Roma" (care inca nu a aparut pe marile ecrane) si se pregateste pentru rolul din "Sabrina", film regizat de Billy Wilder, in care va juca impreuna cu Humphrey Bogart si William Holden (alaturi de care va incepe si o idila). De asta e in Paris, pentru haine. Intalnirea nu a inceput bine, iar Givenchy ii spune sa-si aleaga ce vrea din noua colectie si sa se duca. Audrey insa stie exact ce vrea de la designerul in varsta, pe atunci, de doar 26 de ani, si il uimeste pe acesta cu alegerile ei inspirate si viziunea clara a personajului sau. Din acel moment, cei doi vor fi prieteni nedespartiti, pana la moartea actritei, iar Audrey va deveni muza Casei Givenchy.
Mic dejun memorabil
A doua scena ramasa in istoria cinematografiei: un taxi se opreste in fata magazinuluI Tiffany’s, dimineata foarte devreme. Din el coboara o femeie imbracata cu o rochie neagra de seara si cu ochelari de soare fumurii pe nas. Are parul prins in coc si gatul acoperit de perle, iar in mana are un covrig si o cafea. Sper ca n-ati uitat de pachetul cu un covrig si o cafea. Ea e Holly Golightly, care a venit sa-si ia "Mic-dejun la Tiffany". Anul este 1961, iar Audrey Hepburn tocmai si-a asigurat drumul spre eternitate, interpretand-o pe eroina romanului lui Truman Capote, intr-un film regizat de Blake Edwards, rol care i-a adus lui Audrey o noua nominalizare la Oscar (in anul respectiv insa, premiul pentru cea mai buna actrita a mers la Sophia Loren, pentru "La Ciociara"). Culoarea predominanta din film este negru, data de toate rochiile Givenchy pe care le poarta Hepburn, iar imaginea ei din fata magazinului de bijuterii a ramas in memoria tuturor. Urmatorul proiect ii va aduce, si mai multa recunoastere internationala, dar si controverse. "My Fair Lady", ecranizarea piesei de teatru a lui George Bernard Shaw, "Pygmalion", este filmul anului 1964, care va castiga 8 premii Oscar, inclusiv cele pentru regie, film si actor principal. Singura lasata pe dinafara va fi tocmai Audrey, desi toata lumea vuieste ca premiul a ajuns in maini nepotrivite, mai precis ale Juliei Andrews, pentru rolul sau din "Mary Poppins". Mai devreme in acel an, cand a avut loc distribuirea rolurilor pentru film, unul dintre numele propuse fusese chiar al Juliei, care o interpretase pe Eliza Doolittle in dramatizarea piesei pe scenele londoneze, insa cum aceasta nu avea aproape nici o experienta cu camerele de luat vederi, Jack Warner, directorul de la Warner Brothers, casa care producea filmul, a ales-o pe Audrey Hepburn. Faptul ca rolul i-a fost oferit ei a fost privit cu scepticism de catre multi, avand in vedere ca filmul era un musical, iar Audrey nu stia sa cante. Intr-adevar, Hepburn a inregistrat cantecele din film, dar a fost informata ulterior ca vocea ei "cantata" va fi inlocuita cu cea a lui Marni Nixon, o soprana folosita des de catre cei de la Hollywood pentru a dubla cantecele din musicaluri. Hepburn a primit vestea iesind furioasa de pe platouri, insa s-a intors a doua zi gata din nou de munca. La momentul decernarii premiilor Oscar din acel an, toata lumea era convinsa ca Audrey Hepburn merita premiul pentru cea mai buna actrita, insa ea nici macar nu fusese nominalizata! (E drept, primise o nominalizare la premiile Golden Globe pentru interpretarea ei, insa asta nu era nici pe departe indeajuns).
Dupa "My Fair Lady" a urmat "Cum sa furi un milion", unde a jucat alaturi de Peter O’Toole, si unde s-a reintalnit cu William Wyler, primul ei regizor din "Vacanta la Roma". Dupa acest film, rolurile acceptate au fost din ce in ce mai putine, pana s-au oprit de tot, Audrey preferand sa se ocupe de viata sa personala.
O viata pentru UNICEF
Fiind o persoana foarte retrasa, e putin cunoscut faptul ca a fost casatorita cu actorul Mel Ferrer, cu care a avut un copil, precum si cu doctorul Andrea Dotti, cu care a mai avut un baiat. Dupa Hollywood, a ales Elvetia pentru viata sa de familie, de unde pleca des catre diferitele misiuni pe care le intreprindea alaturi de UNICEF. Primul ei drum pentru UNICEF a fost in 1988, in Etiopia, de unde a revenit socata, dar cu dorinta de a face mai mult. S-a implicat in foarte multe proiecte ale UNICEF-ului, calatorind din Vietnam pana in Venezuela in incercarea de a atrage atentia asupra faptului ca "cea mai mare parte a lumii se afla in suferinta", si nu din cauza unor dezastre naturale, ci din cauza oamenilor insisi. Spre deosebire de foarte multi dintre ambasadorii UNICEF de astazi, ea a ales sa se implice intr-un proiect in care nu conta cine e sau cum o cheama, ci doar ce face. A murit in 1993, la doar 63 de ani, lasand in urma mult mai mult decat o colectie de filme bune si de rochii frumoase, iar astazi, la 80 de ani de la nasterea ei, nu exista nimeni care o poate egala.
