Un concert indelung asteptat. Un concert marcat de un stralucit succes, de aplauzele prelungite – deja faimoasele “standing ovations” – ale melomanilor entuziasti, de nesfarsitele reveniri in scena ale protagonistilor. Astfel a fost marcata – aici, la Philadelphia, SUA – evolutia muzicienilor nostri, pianistul Dan Grigore si dirijorul romano-american Valentin Radu. Concertul a avut loc la sfarsitul saptamanii trecute, in acest celebru, ultramodern lacas de cultura care este Kimmel Center.
Programul a fost dedicat marilor creatori ai clasicismului muzical vienez, unor pagini beethoveniene celebre, faimosul Concert “imperial”, al 5-lea, pentru pian si orchestra, apoi marea Fantezie pentru solisti, pian si orchestra. Cum era firesc, prima parte a fost inchinata muzicii lui Wolfgang Amadeus. Caci creatia mozartiana se afla in centrul atentiei marelui public meloman, in mod special in aceasta perioada, cand s-au implinit 250 de ani de la nasterea maestrului de la Salzburg. Concertul a retinut semnificatia unei triple aniversari. A fost marcata cea de-a zecea stagiune de cand, an de an, maestrul Dan Grigore revine in fata publicului de la Philadelphia, in compania formatiilor societatii de concerte “Vox Ama Deus”. Si de aceasta data au fost apreciate cu enorma generozitate – de catre public, aproape o mie de melomani – spectaculozitatea jocului pianistic, forta de comunicare, structurarea ferma a discursului muzical, acea simplitate a adresarii, rod al unor indelungi meditatii, al unor chibzuite decantari. O stim, americanii sunt un public sentimental. Spre deliciul acestuia, concertul s-a deschis in mod semnificativ cu un celebru “hit”, ce se mentine in topurile preferintelor ultimelor decenii. Este impresionanta pagina mediana, “Andante”, din Concertul mozartian nr. 21, in do major, moment supranumit astazi “Elvira Madigan”, dupa numele unui cunoscut film suedez, pelicula romantica lansata in urma cu aproape patru decenii, opus cinematografic in desfasurarea caruia celebra tema revine obsesiv cu sens nostalgic.
“Vox Ama Deus”, doua decenii de existenta
O a doua aniversare a reprezentat-o implinirea a doua decenii de la infiintarea aici, la Philadelphia, a societatii de concerte “Vox Ama Deus” – orchestra de camera si corul academic, ambele conduse cu ferma autoritate profesionala de catre maestral Valentin Radu. Un moment insemnat in istoria ansamblurilor il reprezinta, printre altele, acea imprimare de referinta, editia in varianta CD a oratoriului “Messiah” de Haendel, editie reluata succesiv, depasind actualmente pe continentul nord-american cifra de un milion de exemplare vandute. In adevar, actualmente, “Vox Ama Deus” si dirijorul Valentin Radu se constituie intr-o autoritate profesionala greu de contestat in domeniul muzicii baroce de mijloc de secol XVIII. Cu acest prilej aniversar ne-a fost oferita “Missa brevis”, o lucrare de cult mai putin cunoscuta marelui public, o lucrare de proportii relativ restranse, scrisa de Mozart in pragul varstei de 15 ani, lucrare vocal simfonica pe parcursul careia am remarcat cu sens de speciala participare prezenta sopranei Bonnie Hoke, mezzosopranei Jody Kidwell, basului Ed Bara. Merita a fi mentionat contextul in care a avut loc concertul formatiilor “Vox Ama Deus”. Caci concomitent, in cadrul aceluiasi imens – spectaculos din punct de vedere arhitectural si nu numai – Kimmel Center, intr-o alta sala alaturata, evolua celebra, legendara Philadelphia Symphony Orchestra.
In sfarsit, dar nu in cele din urma a fost sarbatorit dirijorul insusi, sufletul formatiilor ce reprezinta astazi societatea de concerte “Vox Ama Deus”, muzicianul Valentin Radu, aflat la varsta implinirilor semnificative, o personalitate dinamica, fervent animator al relatiilor muzicale romano-americane.
