Dupa ce 32-ul urca gafaind pe Bulevardul George Cosbuc, trece pe langa fosta fabrica de bere Bragadiru si Academia Tehnica Militara, deodata perspectiva se deschide: undeva la 100 de metri se profileaza noul mall Liberty Center, suprapus peste fundalul carioca al blocurilor din Rahova. Minuscul, pe stanga, chiar in punctul in care perspectiva se largeste, in piata Chirigii, se afla un barulet atipic: vitrina e imbracata in plase de sarma cu frunze de plastic care imita algele sau vita-de-vie. Nu e clar daca localul e bar sau alimentara, intrucat, la intrare, are o toneta, pe care stau legume si fructe proaspete, dupa cum o spun si cele cinci (zece?) panouri agatate ici-colo si scrise cu creta: "Avem legume si fructe proaspete" sau "Bere romaneasca la cel mai bun pret".
Un mutant ciudat, insa perfect asortat cu zona decrepita in care se afla, dominata de case vechi si murdare cu tencuiala cazuta, in fata carora stau parca zi si noapte femei cu fuste colorate, barbati la maieuri si un numar indiscernabil de copii mici care li se incurca printre picioare. In acest cadru de o decrepitudine tipatoare si vesela, ca-n romanele latino-americane, "restaurantul-lounge" de langa mutantul nostru, cu geamurile lui mari, perfect lustruite, si cu meniu in limba lui Dante (antipaste la 19 lei, insalate, arabiati etc., etc.), pus in vitrina, arata perfect deplasat si ridicol, spre deosebire de localul-mutant, care isi face loc cu dezinvoltura in mizeria sociala din jur, perfect adaptat mediului. Interiorul nu dezamageste nici el – plasa de afara imbraca si peretii din interior, chiar tavanul.
Peste plasa sunt prinse coarne de cerb, postere cu peisaje, farfurioare etc., totul intr-un spatiu cat o sufragerie de apartament, iluminata de tuburi fluorescente de discoteca. In partea cu intrarea sunt patru mese cu bancute, aliniate ca-ntr-o sala de clasa – pe partea cealalta, spatiul e invadat de saci cu legume de sezon – rosii, vinete, castraveti, ardei; cand am ajuns in bar, un baiat tocmai descarca niste saci, pe care i-a asezat langa o roata de Dacie sprijinita de bar. Preturile sunt mai mult decat sociale – berea "inca una si ma duc", de exemplu, la sticla, costa 2,5 lei, iar cea straina 3,5 lei. La preturile astea sociale, pentru a fi profitabil, localul ar tebui sa vanda cat un supermarket sa scoata profit. Problema a fost rezolvata printr-o tabla de legi ale localului, "un trialog" scris cu carioca neagra si afisat pe un perete.
Imi amintesc doua dintre ele – ca localul isi rezerva dreptul de a selecta clientii si ca timpul pentru consumarea unei bauturi este o jumatate de ora, dupa care fie comanzi alta, fie te cari. Cam dure si neprietenoase regulile, dar si mutantul nostru trebuie sa castige o paine si gura lui sa manance ceva, nu? Afara, cand am rugat-o pe vanzatoarea de la toneta asociata sa ne lase sa facem o poza, ne-a spus sa ne grabim, ca la anul localul o sa fie evacuat, cladirea fiind revendicata; viata e dura pentru toti, cu atat mai mult pentru mutanti… Oricum, sa speram ca in locul lui n-o sa apara un alt restaurant-lounge sau vreo cafenea.
