22.2 C
București
miercuri, 24 iulie 2024
AcasăSpecialMortii fara cruci de pe Culmea Cornetului

Mortii fara cruci de pe Culmea Cornetului

Ajuns la „Suliti”, mai sus de Podeni – asezarea in care a fost gasit actul ce atesta documentar infiintarea Bucurestiului -, cuprinzi cu privirea intreg plaiul din nordul Mehedintiului, o zona intinsa pe cat de frumoasa, pe atat de saraca. Pana departe se infunda in dreapta si stanga zona pustie cu inaltimile ei albastre dominate de Varful lui Stan cu stralucitu-i vesmant de arbori, uitati si ei de vreme, dar si de acea „Piatra cu puii ei, blosanii”, cum a numit-o poetul Ion Pilat. Cararea se furiseaza printre desele trunchiuri ce cauta lumina parca furata de nemarginirea frunzelor. In adancurile negre din apropiere, care iti provoaca fiori reci, „zac batranii si invinsii”, cum se exprima dr. Grigore Draghia de la AFDP Mehedinti, si el fiu al muntelui, dezradacinat o vreme si exilat in stepa cu ciulini a Baraganului, taind piezis calea cu crengile uscate, negre, parca ar fi trecut prin focul dogoritor. O lumina nehotarata, inselatoare pluteste in stramta carare. De jur-imprejur nici un zgomot si nici o viata. Din cand in cand suflarea vantului trezeste in aceasta uriasa alauta un sunet ca al Dunarii involburate, ce se zareste de pe creasta, sau cate o cascada fosneste matasos in fundul prapastiei. De la o vreme stanca rasare prin arbori care se raresc intai, apoi se micsoreaza ca niste tufisuri imbacsite, pana ce la urma, sus de tot, ei sunt numai un covor paslos, frate bun cu muschiul, mantuit si el cu sfichiuiri verzi si frunzulite… Acolo unde „drumul de plaiu” – cum ii zice Gheorghe Dragulescu, calauza noastra din Costesti – depaseste vadul vrajitoarelor de la „Trei Ape”, se stramtoreaza serpuind pe coama Cornetului incepe „cararea Golgotei”, asa cum au botezat-o localnicii din Izverna si Prejna, in urma cu 56 de ani… Atunci si aici, militienii locului sprijiniti de trepadusii ciumei rosii au curmat vietile unor adolescenti din Turnu-Severin porniti in primavara anului 1949 in sprijinul partizanilor din Muntii Cernei condusi de Luta Popescu si Domasneau…

File la „Procesul Comunismului”

Cararea insangerata

Odiosul masacru a ramas tainuit mai bine de 40 de ani, desi doua tinere aflate cu vitele la pascut in munte vazusera totul din adapostul frunzisului. Iar criminalii cunoscuti. Batrana Maria Vintila, singurul martor in viata si acum este vizibil marcata de cele vazute atunci: „Erau intr-o veselie culmea… Din cand in cand se opreau si cel mai in varsta le arata cu mana ceva… Apoi el a zbughit-o inspre tufisuri si s-a pornit o ploaie de impuscaturi… Toti trei au fost secerati si urma indurare… „Calaii insa nu i-au crutat pe fratii Gheorghe – 16 ani, elev al Liceului Traian din Tr.-Severin – si Eugen Bocarnea, student la medicina in Cluj, si pe celalalt student Eftimiu… „Nemernicul ala de Ion al lui Parvanel de aici, din Izverna, i-a vandut comunistilor…”, a mai spus batrana Vintila. „Dar l-a batut si pe el Dumnezeu…”. Trupurile celor trei tineri au fost coborate greu din munte, dupa spusele lui Petre Vintila, in trupul celui mai mare dintre fratii Bocarnea mai palpaind inca viata… I-au dus legati pe niste pari pana langa catunul Vintilani, unde i-au pus intr-o caruta ce lasa in urma ei dara de sange. Prima odihna a cailor s-a facut la „Trei Ape”, unde autoritatile stransesera o multime de localnici de la conacele din zona sa vada partizani. Si mai ales sa ia aminte ce inseamna sa fii „dusman al poporului”. Convoiul a pornit iar si s-a oprit chiar la scarile primariei din Izverna, dupa ce a strabatut satul ziua in amiaza mare.
I-au aruncat ca pe niste gunoaie in mijlocul drumului si dupa o zi autoritatile au ordonat sa se faca o lada in care au fost aruncate cele trei trupuri ingropate apoi in cimitirul satului fara preot si fara sa aiba la cap o cruce… Dupa o vreme, la Izverna au venit parintii fratilor Bocarnea – tatal, seful garii din Gura Vaii, iar mama invatatoare in acelasi sat – care, dupa pozele aflate la militie, si-au recunoscut fiii… Localnicii spun ca intr-o noapte sotii Bocarnea, cu sprijinul unor sateni, si-au dezgropat copiii, i-au dus la Severin si i-au ingropat in cimitirul ortodox al orasului… Unde insa nici o cruce nu aminteste ca ei isi dorm aci somnul de veci… De fapt, despre neamul demn al sotilor Bocarnea – de loc de prin zona Tarii Barsei – nu se mai stie nimic nici in Gura Vaii, nici in Severin… Cativa localnici in varsta spun ca dupa ce si-au pierdut fiii au parasit zona impreuna cu Victoria, singurul copil ramas, si s-ar fi stabilit pe langa Bals… Spre a-si pierde si ei urmele de calaii care ii tineau mereu sub observatie…

Blestemul isvernenilor

Daca criminalii n-au fost pedepsiti de lege, i-a pedepsit Cel de Sus. Boboc, cretinul sef al militiei din Izverna, la putine luni dupa masacrul pe care l-a condus, a mers calare la Baia de Arama, oraselul din apropiere, a cazut de pe cal, a dat cu capul de piatra si acolo a ramas… „Vanzatorul” Parvanel a sfarsit in foc dupa ce nevasta a pus benzina pe el si a ars in casa… Fratele lui, in a carui gospodarie tinerii ramasesera peste noapte, inainte de a ajunge pe Culmea Cornetului, si-a vazut murind, la scurt timp, doua neveste si singurul baiat si apoi a pus si el mainile pe piept… Sora lor, cea care a anuntat calaii ca in munti sunt partizani, a damblagit si traieste singura in Izverna dupa ce si-a pierdut prematur sotul si singurul copil… Nicolae Boanca si-a inmormantat cei trei copii si nu l-a mai rabdat nici pe el pamantul. Asa cum s-a intamplat si cu Nica Covasala, si cu intreaga lui familie… Padurarul Stoican a zacut paralizat in pat timp de patru ani si dupa aia i-a iesit sufletul, iar colegul lui Pantir a avut aceeasi soarta… Dumnezeu a facut dreptate la Izverna si n-a mai ramas in viata nimeni din familiile criminalilor.

Epilog

Despre mortii fara cruci de pe Culmea Cornetului, o jumatate de secol nu si-a mai amintit nimeni in afara de oamenii demni ai Vaii Cosustei care, de fiecare data la „Inviere” ori la „Inaltarea Domnului”, le-au aprins o lumanare in biserica satului si le-au dat un colac de pomana. Pentru tineretea lor si sufletul lor curat. „Duminica (n.n. – 3 iulie a.c.) la Izverna – spune dl ing. Nicolae Ianosi, presedintele AFDP Mehedinti, coleg de liceu cu fratii Bocarnea – comemoram 56 de ani de la moartea bravilor tineri, ce-au fost un exemplu pentru noi in acei grei ani. Cu aceasta ocazie dezvelim un monument in memoria lor…”. Pentru ca generatiile de azi si de maine sa stie ce a fost atunci, la instalarea ciumei rosii in tara si, mai ales, sa nu uite…

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă