În actuala criză nord-coreeană, cel mai descurajant aspect este faptul că, și dacă câștigă un „duel” militar, Administrația Trump pierde, scrie Bloomberg. Singura soluție viabilă ar fi o revoluție, dar, după „modelul Siria”, nimeni nu mai crede în schimbarea unui regim dictatorial.
În ciuda retoricii ajunsă la apogeul termenilor amenințători, Casa Albă tot lasă loc de negocieri cu liderul de la Phenian. Trump amenință, secretarul de stat, Rex Tillerson, deschide ușa pentru dialog. Nu cu mult timp în urmă, Trump însuși declara că „ar fi onorat” să-l întâlnească pe Kim Jong-un.
Ce s-ar întâmpla în caz de război
Pentru că ceea ce se știe la Washington și în alte cancelarii ale lumii este faptul că un război în Coreea de Nord, țară cu peste 25 milioane de locuitori, ar duce la milioane de refugiați, „ostaticii dinastiei Kim”, ceea ce ar destabiliza pentru zeci de ani întreaga regiune. The Independent a făcut și o analiză asupra opţiunilor militare și a consecințelor acestora. O „lovitură chirurgicală” este imposibilă. Facilităţile nucleare ale Coreii de Nord sunt dispersate în mai multe zone cu teren muntos.
Un eșec în distrugerea totală a acestora ar lăsa zece milioane de oameni din regiunea Seul, 38 de milioane din Tokyo și din împrejurimi și zeci de mii de militari americani și membri ai personalului Armatei SUA din nord-estul Asiei vulnerabili la atacuri, chiar și cu arme convenţionale. O acțiune militară mai amplă, ar însemna implicarea Chinei și Rusiei în favoarea regimului, familia Kim fiind „unsă” la putere chiar de Moscova. Orice conflict în zonă, unde își au sediul companii multinaționale cu implicații adânci în sistemul financiar global, ar duce la o destabilizare economică mult peste granițele zonei.
Pieţele financiare globale ar suferi un șoc imens pe termen scurt, iar valoarea aurului, a dolarului american și a francului elveţian ar fi în mare pericol. Un atac preventiv, doar ca să mai amâne obținerea de focoase nucleare, este o opțiune costisitoare pentru armata americană și nu ar avea niciun rezultat asupra liderului de la Phenian. Dinastia Kim se menține la putere doar printr-un sistem opresiv extrem de crud, iar internațional șantajează cu programele balistice și nucleare, ca să obțină facilități financiare. Banii sunt folosiți doar pentru a menține o armată imensă în stare de funcționare și pentru a finanța programe militare.
CIA n-a reușit să racoleze agenți nord-coreeni
Poporul nu are voie decât să ovaționeze „eroica dinastie” Kim. Un raport ONU arăta că aproape 120.000 de prizonieri politici sunt torturați, înfometați, uciși în închisorile atât de vaste, încât se observă din spațiu. Raportul nu face referire la execuțiile publice sau neștiute, la disparițiile misterioase și la familii întregi executate pentru vreo vină a unor membri ai acestora. Kim nu are scrupule în a-i asasina pe cei pe care îi consideră o amenințare pentru el, chiar dacă aceștia fac parte din familie, cum s-a întâmplat cu fratele lui vitreg, Kim Jong-nam, ucis în februarie pe aeroportul din Kuala Lumpur.
Teama de dictator este atât de mare, încât centrul CIA înființat special pentru Coreea de Nord de către Mike Pompeo nu a reușit să recruteze agenți și ofițeri nord-coreeni, ce ar putea da o lovitură de stat. „Clasica” manevră cu schimbarea de regim nu este posibilă la Phenian. Cel mult pregătirea terenului pentru momentul când „poporul își va lua țara înapoi”, dar nici în acest gen de acțiuni nu mai crede nimeni. „Modelul Siria” este prea actual, cu tot dezastrul absolut provocat de puterile dictatoriale ce au intervenit împotriva revoluției poporului, încurajată de „prieteni ai Siriei”, dar care au abandonat „cursa”.
SUA a cheltuit anual în jur de 3 milioane de dolari pe acțiuni „soft” ale unor organizații conduse de dizidenți nord-coreeni, cum este „No Chain”, ce trimite din Coreea de Sud drone cu playere portabile ce îndeamnă eroicul popor, în stil soap-opera, să se ridice pentru a-și câștiga libertatea și o viață demnă. Pentru anul viitor, bugetul pentru acest gen de acțiuni a crescut la 5 milioane de dolari. Pentru că toate administrațiile americane au considerat că o revoluție în Coreea de Nord ar fi mult mai necesară decât un război. Însă pare un „obiectiv” imposibil de atins.
