Acum opt ani publicam o carte, "Societatea retro". Analizam ceea ce consideram ca este tendinta principala a societatii romanesti: orientarea spre trecut. Primul deceniu a fost o competitie pentru statutul de victima privilegiata, fie a tranzitiei, castigata de sindicatele marilor industrii falimentare, fie a comunismului, castigata de prea putini si mult mai tarziu. Clasa politica era reprezentativa pentru aceste tendinte. Domina conservatorismul de stanga, reprezentat de FSN, PDSR sau PSD, asezonat cu nationalism (PUNR, PRM) si conservatorism de dreapta (PNTCD si PNL). Noi eram mai degraba populatie dependenta de stat decat cetateni. Guvernantii aveau populatia la mana prin politicile de redistribuire a banilor publici, prin transformarea proprietatii "intregului popor" in proprietate privata. Au rezultat doua tipuri de competitii: cea pentru statutul de victima privilegiata si cea pentru statutul de client favorit al privatizarii. Clasa politica avea o oarecare reprezentativitate. Speriata de aruncarea in alta viata, fara slujbe sigure, cu reguli noi de munca si salarizare, populatia a votat in majoritate cresterea foarte lenta a capitalismului din comunism. Noii feudali locali sau nationali rezultati din capitalismul de casta aveau putere discretionara fata cu o buna parte de populatie "asistata" prin salarii compensatorii, somaj tehnic, pensionari premature, scutiri de taxe (taranii, adica jumatate din populatie, nu plateau taxe pe teren agricol si nici pe venituri). Administratia era una de stapani. De vointa politicienilor de la putere atarnau supravietuirea celor multi si capatuirea celor putini.
In acest deceniu, prin procese initiate preponderent de Uniunea Europeana, populatia Romaniei se transforma intr-una de cetateni. Migrand, afla ca se poate sa castigi dupa cat de bine vinzi, ca poti trai in functie de castig. A venit in contact cu o lume contractuala in care taxele si impozitele sunt corect percepute. Companiile multinationale creeaza aceleasi "proaste" obiceiuri. Multi romani au invatat cateva lectii. Ei dau bani la bugetul public. Ei angajeaza si platesc "administratorii" si legiuitorii printr-un concurs numit alegeri. Ei pot sa sanctioneze politicienii, pana la scoaterea de pe scena politica. Ei nu mai vor, intr-o proportie tot mai semnificativa, sa dispuna direct doar de alegerea lui "Voda pentru norod" (primar, presedinte), ci a tuturor celor care decid politic, "le fac legi"si "le pun biruri". Ei vor moralitate in politica, fiindca democratia fara incredere publica este vorba goala. Alegatorii vor promisiuni respectate, alocarea transparenta a resurselor publice, sanatate si educatie de calitate, vor siguranta. Populatia este tot mai cetateana, mai contractualista, mai pretentioasa. In schimb, multi politicieni sunt inapoiati si incleiati in moravurile primului deceniu. Fiind inauntru sau in proximitatea clientilor favoriti ai statului, ei nu vor sa depinda direct de cetateni, ci sa mentina politica de casta, zonele tabu pentru ochii cetatenilor legate de marimea si sursa propriei averi. Pentru asta fac orice: cumpara masiv presa si comanda diversiuni si minciuni. Striga pe cat mai multe canale: "Hotii, hotii!", striga impotriva tulburarii ordinii "publice", impotriva tulburarii linistii si stabilitatii propriei surse de castig, impotriva infatisarii nude si nominale a incompetentei individuale. Practica o grotesca mineriada de casta politica. Pe fetele lor se citeste o nespusa frica, negru-agresiva, ca nu vor mai apartine "castei conducatoare", ca nu vor fi mai presus de lege.
Mihaela Miroiu, politolog
