Ce este mica ciupeala? Un reflex de supravietuire a celor saraci nevoiti sa traiasca mereu de pe o zi pe alta. Copilul fara adapost si fara mancare ciupeste dintr-un magazin o bucata de paine. Intra la scoala de corectie unde invata cum sa devina traficant de droguri sau de carne vie. Omul in varsta alungat din locuinta la 70 de ani se ascunde (ciupeste din) in scara unui bloc, de unde este scos in pumni de politisti. Din strada, ajunge, in cel mai bun caz la un azil, sau in cel mai rau, la puscarie. Primaria municipiului Cluj-Napoca a vandut intre 1990 si 2000 peste 70.000 de locuinte la pret de nimic, iar azi nu e in stare sa-si protejeze batranii scosi din locuinte prin retrocedari si tinerii exceptionali nevoiti sa-si exporte creierul.
In vremea comunismului taranul fura cate o galeata de cartofi din averea comuna, in care era inglobata si propria lui avere, sub amenintarea cu puscaria. Muncitorul de la Industria Sarmei Campia Turzii fura o mana de cuie din propria lui fabrica, la ridicarea careia muncise din greu, si era trimis la Canal sau la Casa Poporului, de unde, era posibil, sa nu se mai intoarca. Am avut un coleg care a facut sase luni de Canal pentru ca a luat un pumn de cuie, crezand ca "isi ia partea lui din fabrica". Si omul avea dreptatea lui, din moment ce inginerul sef i-a facut sicriu de inox tatalui sau, din tabla destinata utilajelor pentru export.
Dupa Revolutia din decembrie 1989, averea tarii a devenit a nimanui, haosul produs cu buna stiinta de politicienii aflati la putere, a permis marea ciupeala. Averea tuturor a incaput pe mana celor care azi liciteaza Tractorul Brasov, au ajuns actionari la marile banci comerciale sau vor deveni marii latifundiari ai agriculturii romanesti.
Pentru mine, insa, mica ciupeala de la nivelul functionarului public este otrava care ucide organismul unui stat. Sa mergem pe firul unei povesti adevarate. Imi chem prietenii din alt oras sa ma ajute la o problema. Trebuie sa le dau de mancare si sa-i culc. Incerc la privati. Trebuie sa scot bani grei din buzunar, pentru servicii scumpe si proaste. Incerc si serviciile publice. Servicii bune, tarife acceptabile la o cabana din Apuseni. Cel putin asa sunt prezentate. Facem targul, batem palma. Numai ca targul nu mai este respectat din clipa in care am batut palma si am platit. Trebuie sa stiti ca in serviciile publice trebuie sa platesti inainte sa se ti se furnizeze serviciile, adica, legat la ochi. Afli chiar din prima clipa ca trebuie sa vii cu mancarea de acasa, ca trebuie sa iti faci foc in camere, ca trebuie sa iti gatesti si sa te servesti la masa. Platesti toate acestea "in particular", celor care sunt platiti sa le faca, iar cand dai sa pleci, afli ca trebuie sa platesti bucatareasa, ospatarul si fochistul "oficial". "Dar le-am platit odata", le spui nedumerit, la care ei se uita la tine ca la un extraterestru si te "informeaza" ca "asa scrie in lege" si te conving ca ei sunt nevoiti sa o respecte.
Ma credeam in Ardeal, chiar in inima Clujului, unde oamenii, inclusiv functionarii publici, sunt cinstiti si harnici, dar m-am trezit, deodata, in lumea lui Kafka, o lume mlastinoasa, care te inghite fara sa te poti apara. Cred ca aceasta lume mlastinoasa trebuie schimbata urgent. Se inscrie cineva voluntar?
