Știrea bună este că apar tot mai mulți medici dedicați, profesioniști care rămân în România pentru a salva pacienții români. Ionuț Gobej și Dorin Bică, neurochirurgii de la Colentina, nu sunt singuri.
Știrea rea este că sistemul – vorbesc de sistemul medical de stat – nu îi vrea. Le strică aranjamentele. Cum să accepți ca niște medici de elită să facă operații extrem de complexe și să nu ia nici un cadou? Patronii politici ai acestui sistem – doamna Firea, domnul Bodog, clica liberală care s-a îmbogățit pe banii pacienților – îi urăsc. Oameni ca Gobej și Bică nu se tem să vorbească pentru că, dacă sunt dați afară, au unde să plece. Din păcate, protestele lor se lovesc de un zid, pentru că miza este prea mare. În sistemul de sănătate s-au pompat, în 2016, peste 30 de miliarde de lei. Dacă suntem optimiști și apreciam că s-a sifonat doar un procent de 10% – eu cred că procentul este mult mai mare – ajungem la trei miliarde de lei care se împart între mogulii care controlează sistemul și protectorii lor politici. Bugetul Primăriei București – separat de cel al sectoarelor – pentru spitale și servicii de sănătate este de circa 95 de milioane de euro. Să tot furi de aici… Gobej și Bică nu au avut nici o șansă.
Să fiu clar: o mie de procurori dacă mai angajăm la DNA, nu vom opri corupția din sistemul de stat de sănătate. Nu oameni providențiali, plini de bune intenții – așa cum sunt Vlad Voiculescu, Gobej, Bica și alții ca ei – vor rezolva problemele uriașe din spitalele de stat. În paranteză fie spus, aștept cu groază momentul în care PSD se va apuca să construiască „spitale regionale”: costurile vor fi încărcate de șpăgi uriașe, iar la final vom avea va o uzină comunistă, ineficientă și prost concepută. Nu se va rezolva nimic pe termen scurt nici prin majorarea alocărilor de la buget. Sistemul este ciuruit, aruncăm banii în buzunarele politicienilor, iar pentru pacienți rămân niște rămășițe.
Mă întreb câți oameni mai trebuie să mai moară pentru a realiza că statul a eșuat (și) în administrarea sistemului de sănătate și trebuie găsite soluții private. Primul pas este spargerea monopolului CNAS: lăsați pacienții să decidă cine le administrează banii care le sunt luați, fie că vor, fie că nu, de către stat. Al doilea pas, mic, este privatizarea-pilot a unuia din cele peste 300 de spitale de stat. Mor oameni pe bandă rulantă în spitalele de stat, furturile nu se mai opresc, și noi trăim în iluzia că va veni un lider providențial și va face minuni. Nu se va întâmpla așa ceva. Repet: statul a eșuat, trebuie scos din sistem.
