Ca o mama iubitoare, Securitatea Poporului s-a ingrijit de viitorul patriei. Slujind cu devotament Partidul, motivandu-si existenta prin supralicitarea patriotismului, falanga secreta a national-comunismului romanesc nu doar ca a mutilat trecutul, nu doar a terorizat societatea, dar a si incercat sa compromita viitorul. Daca in latina infans insemna "cel ce nu vorbeste”, politia politica comunista a reusit "performanta” pedagogica de a stimula comunicarea si creativitatea, transformand, in decursul celor 40 de ani de comunism, sute de mii de adolescenti in delatori profesionisti. Daca intr-un judet in 1988 erau consemnati aproximativ 300 de colaboratori sub varsta majoratului, un calcul simplu ne duce la concluzia ca puteau fi recrutati pana la 12.000 de informatori in toata tara. Iar daca ritmul ar fi fost relativ constant in intreaga epoca, ar rezulta aproape o jumatate de milion de informatori juvenili.
Chiar daca cifra ar fi fost substantial mai mica, fenomenul a fost totusi unul sistematic. La sfarsitul perioadei comuniste aproape 20% din recrutarile informatorilor se faceau din randul elevilor sau studentilor. Angajamentele semnate de denuntatorii adolescenti dovedesc cinismul unui sistem pentru care morala era o conventie burgheza. Reusita acestei forme de inregimentare politica nu vorbeste doar despre un trecut in mare parte ingropat, ci despre prezent si viitor. Securitatea a reusit sa altereze copilaria, metamorfozand-o dintr-o existenta fara biografie, cum o vedea Kundera in Identitatea, intr-o poveste de groaza. Anonimi, adolescentii-informatori, victime antrenate pentru a deveni calai, sunt inca printre noi, iar intrebarile nu pot fi ocolite: ce rol a avut familia in toata aceasta poveste?; si-au mai continuat activitatea si dupa absolvirea scolii?; era doar un sistem de recrutare a viitorilor securisti?; ce s-a intamplat dupa ce si-au terminat scoala?; cati dintre ei au beneficiat de sprijinul Securitatii in cariera, inainte sau dupa 1990?; cati au intrat in aparatul de stat si cat de departe au ajuns in ierarhie? Altfel spus, cat de mult a viciat aceasta practica starea societatii romanesti?
Rationamentul vicios al patriotismului securist cu care s-a orchestrat si racolarea copiilor este usor de demonstrat. Organizatie privata, ca orice partid de altfel, PCR a lichidat spatiul public, si prin aceasta a confiscat statul. Politica s-a transformat intr-o chestiune privata la care doar comunistii aveau acces si, pentru ca derivele sa nu afecteze sistemul, Securitatea asigura dominatia prin teroare. Nici natiunea, nici statul, nici comunismul, in final nici macar nomenclatura nu erau aparate de Securitate. Devenita de sine statatoare, Securitatea a supravietuit totalitarismului, nu ca institutie, ci prin retelele pe care le-a creat. Si daca, printr-o scamatorie politica, profitand de fundalul dramatic al revolutiei, o data cu disparitia dictaturii ceausiste, Securitatea s-a volatilizat, securistii si informatorii lor au ramas. Mama nu si-a abandonat copiii, iar acestia isi platesc astazi datoriile.
La 17 ani de la caderea lui Ceausescu, Securitatea ramane inca o prezenta obsesiva. In fata acestei situatii CNSAS nu poate ramane mut. Problema nu este doar legislativa sau morala, ci si practica. Caci doar cand mecanismele de intimidare si control social pe care Securitatea le-a folosit vor fi deconspirate confuzia politica si sociala ce a marcat tranzitia va fi fost depasita.
