Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu se lupta la vedere nu doar pentru castigarea electoratului Aliantei, ci si pentru controlul institutiilor importante ale statului. Pe dedesubt insa razboiul se duce pentru castigarea influentei in sectoare-cheie ale economiei nationale. Instrumentele pe care le folosesc cei doi in aceste confruntari sunt foarte diferite: in vreme ce presedintele isi foloseste greutatea functiei pentru a-l mitralia pe primul ministru ca incearca sa influenteze justitia pentru a-l scoate basma curata pe Dinu Patriciu sau ca aduce mafia la masa Guvernului, premierul face aliante politico-mediatice cu adversarii lui Basescu si se foloseste de Guvern pentru a emite ordonante si hotarari in favoarea liberalilor sau a grupului de interese care misuna in jurul Executivului.
Lupta este la prima vedere inegala pentru ca presedintele are cu adevarat de partea sa doar simpatia populara. Raman intre paranteze democratii, care prefera confortul si complicitatile in locul deciziilor dure, si liberalii platformisti, prea putini, prea slabi si foarte interesati sa faca din Basescu propriul vehicul electoral. In plan institutional Traian Basescu nu se poate baza nici pe independenta serviciilor secrete, nici pe loialitatea lor, la fel cum nu poate conta nici pe echilibrul posturilor publice de radio si televiziune. Mult mai abil si mai flexibil, Calin Popescu Tariceanu si-a pastrat si fructificat relatiile de amicitie cu toate partidele parlamentare: s-a folosit de PRM pentru a-l pune pe Bogdan Olteanu seful Camerei Deputatilor, s-a folosit de televiziunile fondate de Dan Voiculescu pentru a face propaganda anti-Basescu, s-a folosit de PD pentru a demonstra ca liberalii si democratii sunt buni parteneri si ca presedintele este deplasat atunci cand denigreaza Guvernul si PNL, s-a folosit de UDMR pentru a bloca Legea Agentiei Nationale de Integritate, iar acum se foloseste de initiativa PSD de modificare a Legii referendumului, sperand ca in sfarsit il va pune in dificultare pe seful statului.
Cu ajutorul televiziunilor care fac agenda publica autohtona, Antenele lui Voiculescu si Realitatea lui Vantu, cu sprijinul cercurilor de afaceri cu influenta politica si mediatica si cu suportul PSD, PRM si PC, Calin Popescu Tariceanu planifica mutarea prin care sa-l faca mat pe Traian Basescu. Daca majoritatea parlamentara pe care o cultiva premierul voteaza pentru debarcarea presedintelui, impotriva sefului statului pot fi declansate actiuni juridice: s-ar putea redeschide dosarul Flota si cazul Mihaileanu sau s-ar putea gasi date compromitatoare mai vechi si mai noi care sa-l puna in offside pe Traian Basescu si care sa le dovedeasca eventual oamenilor ca principalul luptator anticoruptie are la randul lui probleme nerezolvate.
Dusmanii presedintelui nu sunt doar agitatorii politici de toate culorile, ci si marii beneficiari ai contractelor cu statul, deveniti oligarhi cu putere de influenta in Guvern sau fostii ofiteri speciali dati afara din serviciile secrete dupa venirea lui Basescu la Cotroceni. Lucratori mai vechi sau mai noi, care au parasit sistemul frustrati si razbunatori, luand cu ei amintiri care pot fi valorificate pe piata informatiilor, intra acum benevol in razboiul dintre palate, la fel cum fac si inaltii ofiteri activi care se asteptau sa fie recompensati pentru diverse fidelitati, dar care au fost trecuti pe linii relativ periferice in ultimii doi ani.
Traian Basescu ar putea fi nevoit sa-si spuna inca o data povestea de succes, de data aceasta cu mai multe detalii, astfel incat sa-i convinga pe romani ca merita sa ramana in functie. In acelasi timp presedintele ar putea opta pentru distantarea fata de defetismul democratilor si pentru o campanie aproape de alegatori.
