Cheia pentru controlul schimbarii climatice se afla in tehnologia mai performanta. Trebuie sa gasim noi metode de a produce si utiliza energia, de a ne asigura necesarul de hrana si de a ne deplasa, de a ne incalzi si raci casele – toate acestea pentru a putea reduce consumul de petrol, gaz, ingrasaminte pe baza de azot si de alte surse care genereaza gaze cu efect de sera si astfel controla schimbarea climei.
Exista destule indicii pozitive care sugereaza ca lumea ar putea atinge obiectivul de a controla schimbarile climatice la un cost rezonabil (probabil 1% din venitul global pe an), permitand in acelasi timp lumii sa se dezvolte economic si sa imbunatateasca standardele de viata. Unul dintre cele mai spectaculoase fenomene tehnologice aflate la orizont este aparitia unei noi generatii de automobile electrice.
In era timpurie a automobilului din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea existau diverse modele de motoare care concurau pentru suprematie: cu aburi, cu baterie, cu combustie interna. Motoarele cu combustie interna, alimentate cu diesel sau benzina, au castigat competitia o data cu succesul stabilit de Ford Model T, care a iesit de pe banda de productie in 1908. Un secol mai tarziu, competitia e din nou in toi.
Suntem in era vehiculelor electrice. Toyota Prius, un automobil hibrid electric, prezentat in Japonia in 1997, a fost o prima realizare. Conectand un mic generator si o baterie reincarcabila la sistemul de franare al unei masini conventionale, hibridul potenteaza motorul normal cu un motor alimentat de o baterie. Autonomia motorului cu benzina este sporita suficient incat hibridul sa devina viabil comercial, iar vehiculele cu consum redus de combustibil vor deveni si mai viabile in momentul in care consumatorii vor fi taxati in functie de cantitatea de dioxid de carbon emisa de masinile lor.
Inovatia este impulsionata de Chevy Volt, vehiculul hibrid plug-in, produs de General Motors, propus pentru finele anului 2010. In timp ce Prius este un automobil normal, cu motor mic si combustie interna, Volt va fi un vehicul electric asistat de un motor.
Bateria de pe Volt va fi o baterie ultraperformanta cu litiu-ion, care promite o autonomie de 65 de kilometri la o incarcare si o durata de reincarcare de sase ore daca bateria va fi incarcata de la o priza normala. Daca luam in calcul comportamentul tipic de condus, modelul Volt va putea parcurge aproape 100 de kilometri cu un singur litru de benzina!
Larry Burns, vizionarul care a condus pana la recenta pensionare departamentul de cercetare-dezvoltare de la General Motors, se gandeste la vehiculul electric nu doar din prisma economiei de combustibil, oricat de important ar fi acest aspect. Burns spune ca era automobilelor electrice va redesena schema retelelor elctrice, va schimba comportamentul la volan si va imbunatati calitatea vietii in zonele urbane, unde cea mai mare parte a populatiei lumii va trai si va conduce masina.
In primul rand, vor exista mai multe tipuri de automobile electrice: hibride plug-in, vehicule exclusiv pe baterii, masini cu celule de hidrogen (de fapt, tot o baterie alimentata de o sursa externa de hidrogen). Aceste tipuri diferite vor avea acces la un numar imens de surse de energie.
Energia solara, eoliana sau nucleara, toate produse fara emisii de CO2, pot alimenta reteaua electrica de la care vor putea fi reincarcate bateriile. Aceste energii regenerabile pot fi utilizate pentru a descompune apa in hidrogen si ioni de hidroxil, iar hidrogenul apoi pentru a alimenta celulele de pe automobile.
In al doilea rand, capacitatea de stocare a flotei de vehicule va juca un rol important in stabilizarea retelei electrice. Masinile electrice nu vor extrage doar curent din retea, ci, odata parcate, pot reintroduce energie atunci cand sunt parcate la orele de varf ale consumului de energie. Flota de autovehicule va deveni parte integranta a retelei generale si va fi gestionata eficient (si de la distanta) pentru a optimiza momentul reincarcarii de la retea si al reintroducerii energiei in retea.
In al treilea rand, vehiculele electrice vor deschide drumul pentru o noua lume a masinilor "inteligente", in care sistemele de senzori si comunicarea intre vehicule vor face posibile protectia anticoliziune, dirijarea traficului si controlul de la distanta asupra automobilelor. Integrarea solutiilor informatice si a sistemului de propulsie va duce, asadar, la noi standarde de securitate, comoditate si intretinere.
Acestea sunt idei vizionare, dar realizarea lor este potential fezabila tehnologic. A le realiza insa cu adevarat implica noi forme de parteneriate public-private.
Constructorii de automobile, companiile de utilitati, furnizorii de servicii de telecomunicatii in banda larga, firmele de stat constructoare de drumuri, toti trebuie sa contribuie la un sistem integrat. Toate aceste sectoare implica noi modele de competitie economica si cooperare. Sectorul public va trebui sa furnizeze finantarea necesara pentru ca automobilele de noua generatie sa devina vandabile – alocatii de cercetare-dezvoltare, subventii pentru consumatori, sprijin pentru aparitia infrastructurii complementare (de exemplu, prize de reincarcare in locuri publice).
Noua generatie a vehiculului electric exemplifica oportunitatile solide pe care ne putem baza in tranzitia de la epoca nesustenabila a combustibililor fosili la o era noua a tehnologiilor durabile. Negociatorii nostri se cearta astazi pentru ca percep provocarea schimbarii climei doar in termeni negativi: cine va plati pentru reducerea utilizarii combustibililor fosili?
Dar viziunea lui Burns ne reaminteste ca tranzitia la dezvoltarea durabila poate genera adevarate revolutii in imbunatatirea calitatii vietii. Nu e vorba doar de automobile, ci de modul in care ne raportam la sisteme energetice, constructia cladirilor, la urbanism si regim alimentar (sa nu uitam ca productia si transportul alimentelor reprezinta cam o sesime din totalul emisiilor de gaze cu efect de sera).
Trebuie sa regandim provocarea climei ca pe o oportunitate pentru un brainstorming global si o oportunitate de cooperare in vederea unor realizari tehnologice care sa favorizeze dezvoltarea durabila. Prin tehnologii de ultima ora si prin noi parteneriate public-private putem grabi tranzitia globala spre o dezvoltare durabila, de pe urma careia sa profite si tarile bogate, si cele sarace. Astfel, putem identifica o baza pentru acorduri globale in materie de schimbari climatice, un obiectiv greu de atins pana acum.
Jeffrey D. Sachs este profesor de economie si director al Institutului Pamantului de la Universitatea Columbia.
Copyright: Project Syndicate, 2009 www.project-syndicate.org
