» Daca lui Marlene Dietrich i se acorda trei sali, Leni Riefenstahl e expediata intr-una singura.
» Cea mai reusita sala e cea consacrata lui Fritz Lang, unde ecranele sunt multiplicate de oglinzi.
Desi in timpul berlinalei, in fata Muzeului Filmului si Televiziunii din Berlin se proiectau imagini din Potsdamer Platz filmate in 1933, vedeta muzeului e Marlene Dietrich. Normal, actrita s-a nascut doar in Berlin. Trei sali ii sunt consacrate divei, cele 130 de exponate fiind o parte din obiectele, fotografiile si documentele care alcatuiesc Colectia Marlene Dietrich. Am vazut expuse bratari primite de la Jean Gabin, Ernest Hemingway si Josef von Sternberg (ultima avand gravate cuvintele: "femeie, mama si actrita mai mult ca niciodata"). Inconjurate de oglinzi se afla valizele divei, unele mari cat sa incapa doi oameni in ele, sau cutii de palarii cu fermoar rotund. si etichetele hotelurilor care schiteaza un univers ideal, eteric, alcatuit din lampadare de cristal si esente fine in eprubete izolate – Hotel Fenix, Hotel Cap, Grand Hotel Stockholm. O scrisoare de la Eric Maria Remarque. Un porttigaret, tot de la von Sternberg. Un melon. Totusi, cel mai mult timp l-am petrecut in primele doua sali, destinate inceputurilor cinematografiei germane. Regele Wilhelm al II-lea in imagini. Filmele fratilor Skladanowski, Max Skladanowski realizand primul film german pe rola, in 1892. Prima proiectie cinematografica publica din Europa au organizat-o fratii Skladanowski, la 1 noiembrie 1895, in "Wintergarten"- Berlin. Le poti vedea filmuletele pe un monitor, in timp ce pe un ecran mai mare ruleaza nonstop secvente din filmele celor trei dive ale Marelui Mut german – Asta Nilsen (care a lansat tunsoarea bob in anii ‘20), Fern Andra (prima diva germana si cea care a lansat rochia cu spatele gol) si Henny Porten. In aceeasi sala ai ocazia sa vezi pe un monitor cum arata Berlinul in ochii (si prin aparatul montat, normal, intr-un singur loc) fratilor Lumière. Unter den Linden, Potsdamer Platz, Friedrichstrasse filmate intre 1896–1897.
Muzeul se afla in Casa Filmului de pe Potsdamer Strasse nr. 2, intr-o cladire cu multe etaje care mai adaposteste cinematograful Arsenal, Facultatea de Film si Televiziune, Societatea Prietenii Arhivei Germane de Film si o biblioteca de film cu 80.000 de carti, reviste, filme etc. Cladirea e moderna si functionala, iar muzeul ocupa trei etaje, economisind spatiul la maximum (oricum, pare mult prea mic fata de cat de bogate sunt colectiile Cinematecii Germane). De pilda, sala consacrata national-socialismului e gri si sumbra, iar in pereti sunt incastrate sertare de metal greu care contin fotografii, documente sau ecrane cu imagini din filme. Mult mai putin loc ii e consacrat lui Leni Riefenstahl – o sala numita "Olympia", in mijlocul careia troneaza macheta stadionului din Berlin, unde in 1936 cineasta a filmat celebra olimpiada. In sala numita "Exilul" si consacrata cineastilor care au trecut Oceanul, un ecran interactiv iti permite sa urmaresti biografiile celor stabiliti in SUA, biografii dispuse pe forma ideala a unui transatlantic. La primul nivel se afla Eric von Stroheim, F.W. Murnau, Ernst Lubitsch – cu biografii, fotografii si scurte secvente din filme. La nivelul doi – Fred Zinnemann si William Dieterle. Mai sus, adica mai inspre zilele noastre — Elizabeth Bergner, Peter Lorre sau Billy Wilder, si mai spre noi – Armin Muller-Stahl si Elke Sommers. Tot in aceasta sala se afla doua superbe fotografii – mici si un pic sterse – realizate de Fred Zinneman in anii ‘30. Una reprezinta New Yorkul vazut de la fereastra hotelului sau, alta vilele aerisite si cam conformiste din Hollywood.
Cel mai spectaculos loc din muzeu e, fara discutie, sala imbracata in oglinzi si cu o singura latura alcatuita din ecrane cu imagini din filmele lui Fritz Lang – "Testamentul doctorului Mabuse", "Metropolis" si "Spionul". Ai acces in sala si de la etajul trei, dar dupa ce cobori niste scari de melc perspectiva se schimba cu totul. In alte sali poti urmari o istorie a efectelor speciale, care culmineaza cu trei personaje care stau unul langa altul ca trei cepe intr-o legatura: Alien (din filmul lui James Cameron, din 1986), Darth Vader (din "Imperiul contraataca") si Robocop. In sala alaturata, un Om-Paianjen mai mare decat "in realitate" si in doua ipostaze, in vreme ce evolueaza si pe ecran, explicandu-ti-se si efectele speciale.
Museum für Film und Fernsehen e legat intrinsec de Arhiva Germana de Film si Televiziune, fondata in 1963, care numara azi circa 13.000 de filme germane si straine, mute sau vorbite. Timp de multi ani, arhiva a functionat ca un muzeu fara expozitii, pana cand in 2000 a primit acest spatiu care-i permite sa scoata la aer o mica parte din arhivele sale.
