Scriitorul peruan Mario Vargas Llosa va provoca, fără îndoială, polemici odată cu apariţia noului său eseu, “La civilización del espectáculo” (Civilizaţia spectacolului), o dură radiografie a zilelor noastre în care critică banalizarea culturii, a politicii şi a jurnalismului.
În acest eseu, scriitorul peruan prezice dispariţia culturii, “în sensul pe care l-a avut acest cuvânt în mod tradiţional” şi consemnează amurgul intelectualului în societatea actuală, transmite duminică EFE, preluat de realitatea.net.
“Intelectualul interesează doar în măsura în care face jocul la modă şi se transformă în bufon”, scrie Vargas Llosa în noul său eseu, lucrare curajoasă şi lucidă în care denunţă importanţa excesivă care se acordă divertismentului şi distracţiei.
A vrea să te distrezi este normal, însă a transforma distracţia în valoare supremă are o serie de consecinţe precum “banalizarea culturii, generalizarea frivolităţii, iar, în ceea ce priveşte informarea, proliferează jurnalismul iresponsabil al bârfei şi scandalului”, scrie laureatul premiului Nobel pentru literatură.
Această obsesie pentru distracţie are influenţă şi asupra literaturii şi face să triumfe doar literatura “light”, iar din acest motiv critica literară, atât de necesară pentru a face lumină în confuza panoramă culturală, are o influenţă tot mai redusă.
Scriitorul peruan critică şi spaţiul mult prea amplu care se dedică modei şi gastronomiei în secţiunile de cultură ale mass media. Aşa-numiţii “chefs” şi creatorii de modă deţin acum “protagonismul pe care înainte îl aveau oamenii de ştiinţă, compozitorii şi filosofii”, avertizează Vargas Llosa în eseu, prima carte pe care o scrie după câştigarea premiului Nobel, în 2010.
În această cultură “de poleială” care prevalează, “vedetele de televiziune şi marii fotbalişti exercită influenţa pe care înainte o aveau profesorii, gânditorii şi (mai înainte) teologii”, adaugă scriitorul.
Nici politicienii nu ies prea bine din tabloul sumbru pe care îl desenează Vargas Llosa în cartea sa. “În zilele noastre, discreditarea politicii nu cunoaşte limite”, în parte din cauza faptului că “nivelul intelectual, profesional şi fără îndoială şi moral al clasei politice a decăzut”, spune Vargas Llosa, care atrage atenţia asupra influenţei limitate pe care o exercită intelectualii în societatea actuală.
Intelectualul “a dispărut din dezbaterile publice, cel puţin (din dezbaterile) care contează”, susţine scriitorul, conştient că gândirea a pierdut teren în “civilizaţia spectacolului” şi că în prezent “primează imaginile asupra ideilor”.
Cinematograful – scrie Vargas Llosa – nu mai produce creatori ca Bergman, Visconti sau Buńuel. Astăzi este considerat un simbol Woody Allen, “care reprezintă acum (ceea ce erau cândva) un David Lean sau un Orson Welles, un Andy Warhol faţă de un Gauguin sau un Van Gogh în pictură, sau un Dario Fo în locul unui Cehov sau al unui Ibsen în teatru”.
Vargas Llosa abordează în cartea sa şi artele plastice şi insistă că şi în acest domeniu “caracterul frivol a ajuns la extreme alarmante”. Totul pare că este permis, de la provocările lui Damien Hirst şi până la situaţia în care un artist defechează în faţa publicului într-o galerie de artă şi apoi îşi mănâncă fecalele.
Scriitorul peruan crede că presa contribuie semnificativ la consolidarea acestei civilizaţii “light” care ne face să uităm că viaţa “nu este doar distracţie, ci şi dramă, durere, mister şi frustrări”.
