Pianistii sud-americani Martha Argerich si Nelson Freire, pentru prima data pe scena Ateneului Roman.
Intamplator sau nu, mare parte a creatiilor prezentate in concertele ultimului sfarsit de saptamana configureaza universul valorilor muzicale europene ale primei jumatati a secolului trecut. Sunt lucrari contemporane cu marile creatii ale spiritului enescian. Ma refer, spre exemplu, la acel vizionar Octuor pentru corzi; ne aducem aminte, a fost prezentat zilele trecute de tinerii muzicieni membri ai formatiei elvetiene "Camerata Lysy", o partitura ce deschide, in primii ani ai secolului, drumul neoclasicismului muzical european. Mult mai tarziu, in deceniul al 4-lea, Stravinski a scris al sau "Divertimento" pentru orchestra, iar Prokofiev a scris muzica baletului "Romeo si Julieta", lucrari puse in valoare – la Sala Mare a Palatului – cu entuziasm si credinta, cu stralucire sonora ampla, de acest admirabil colectiv simfonic care este Orchestra Nationala Rusa, condusa de un incercat veteran al baghetei care este dirijorul Charles Dutoit.
Indiscutabil, "marile spirite se intalnesc". In anii debutului de secol Gustav Mahler a prezentat in prima auditie absoluta acel opus enescian de tinerete care este Suita I-a, pentru orchestra, cu al sau uimitor in epoca "Preludiu la unison". Ulterior, la distanta de decenii in timp, considerandu-se responsabili de soarta intregii umanitati, cei doi artisti au considerat firesc a i se adresa. Enescu a creat a sa Simfonie a III-a, admirabil inchegata, ne aducem aminte, zilele trecute, de Lawrence Foster la pupitrul dirijoral al orchestrei Filarmonice "Arturo Toscanini". Anterior, in primul deceniu al secolului – s-au implinit o suta de ani! – Mahler realiza acest grandios opus vocal simfonic care este Simfonia a VIII-a, supranumita "a celor o mie", solicitand un aparat vocal-simfonic urias, lucrare coplesitoare a postromantismului vienez de inceput de secol. Era adunat aici – intre sacru si profan – intregul univers al unei spiritualitati dense, cutremuratoare in termenii in care era aceasta formulata. A fost cea de a 3-a – si cea mai implinita la noi – auditie a acestei lucrari, realizata de aceasta data sub bagheta lui Rafael Frühbeck de Burgos, cu concursul Orchestrei, al Corului de copii, organisme ale Filarmonice din Dresda, al unui admirabil manunchi international de solisti vocali, din randul carora distingem evolutia spectaculos de solicitanta a sopranei Roxana Briban, a tenorului Marius Vlad, angajarea interiora atat de echilibrata, probata de soprana Ursula Furi-Bernhard, de mezzo-soprana Carmen Oprisanu, de basul Sorin Coliban… Sub aceeasi conducere, in compania aceluiasi colectiv orchestral, am putut audia in prima auditie integrala la noi, in varianta de concert, drama lirica "La vida breve", creatie datorata celui mai important compozitor spaniol al secolului trecut care este Manuel de Falla. Este o creatie care integreaza organic folclorul andaluz genului cult al operei, aceasta preluand elemente de autenticitate ale spiritului improvizatoric propriu cantului flamenco, acel "cante jondo" practicat in folclorul gitan, la limita acestuia cu cel maur. Pedro Sanz, voce, si Nuria Pomares, dans flamenco – din pacate nepus in valoare scenica de un necesar spot luminos, au constituit momentele de autentica atractiozitate ale acestei productii ingrijite, pe ansamblu lipsite de participari vocale de atractiozitate. Aflat intr-o forma "de zile mari" dat fiind captivantul antren al spectacolului pianistic, in debutul aceleiasi seri de muzica maestrul Dan Grigore a prezentat acea stralucita pagina a neoromantismului de secol trecut care este Rapsodia pentru pian si orchestra de Rachmaninov. Datorate aceluiasi compozitor rus, Dansurile pentru doua piane, op. 45, o partitura palida a autorului, au fost admirabil potentate gratie aportului de imaginatie pe care il dezvolta cei doi mari pianisti ai timpului nostru, sud-americanii Martha Argerich si Nelson Freire, prezenti pentru prima oara pe scenele noastre de concert. In cadrul recitalului lor sustinut la Ateneul Roman, alte mari momente – Concertino de Dmitri sostakovici, "Grand duo" de Franz Schubert, "Valsul" de Maurice Ravel, au adus o uimitoare conciliere a celor doua personalitati atat de diferite. Am in vedere echilibrul interior, delicatetea de mare sensibilitate pe care le dezvolta Freire si spiritul navalnic de o stralucita pregnanta ce caracterizeaza evolutia Marthei Argerich. Iar aceasta inclusiv pe parcursul primului Concert beethovenian in do major, sustinut de marea pianista argentiniana cu concursul magistral al Orchestrei Nationale Ruse aflate sub conducerea lui Charles Dutoit.
Alte creatii, alti creatori ce au marcat epoca in care a inflorit geniul muzicii enesciene? Voi aminti lucrarile camerale ale englezului Edward Elgar – Serenada pentru corzi si Introducere si Allegro, lucrari prezentate, respectiv de orchestra de camera "Virtuozii din Bucuresti" condusa de Paul Goodwin si Orchestra de Camera Radio condusa de Christopher Warren Green, spre exemplu.
Ma refer, apoi, la acel opus atat de special care sta in umbra operei "Œdipe", anume Sonata a 2-a pentru pian si violoncel, lucrare creata spre sfarsuitul celui de al 4-lea deceniu al secolului. A fost prezentata in cadrul seriei "Dimineti de muzica enesciana" de un cuplu muzical cameral constituit – intr-un fel – ad hoc, de violoncelista Laura Buruiana si pianistul Andrei Vieru, doua personalitati artistice foarte diferite, echilibrate de o maniera salutara pe parcursul acestui enigmatic, extins, opus. Pe de alta parte, o colaborare indelungata, cea dintre violonista Cristina Anghelescu si pianistul Viniciu Moroianu, isi arata roadele in realizarea acestei unice in felul ei creatii a literaturii camerale a primei jumatati a secolului trecut, anume Sonata a 3-a, "in caracter popular romanesc". Aici, intregul complex al culorilor timbrale apare determinat de marea bogatie launtrica, aspect pe care cei doi muzicieni performeri stiu a-l lumina cu impresionanta aplecare. In fine, ieri dimineata, tot la Sala Mica a Palatului, alte creatii enesciene, cantece pe versuri proprii, altele pe versuri populare, apoi lieduri, chanson-uri pe versurile poetilor francezi, germani sau datorate reginei poete Carmen Sylva, o marturie a preocuparilor pe aceasta directie ale tanarului compozitor, ne-au fost oferite gratie acestei pilduitoare colaborari stabilite – nu de azi, nu de ieri – intre soprana Georgeta Stoleriu si pianista Verona Maier. In cadrul aceluiasi program, violonistul Florin Ionescu-Galati si pianistul Horia Mihail, doi tineri maestri ai vietii noastre muzicale, ne-au oferit o versiune pe cat de romantica, pe atat de echilibrata, de o captivanta inspiratie, a celei de a doua Sonate enesciene, in fa minor. A fost un sfarsit de saptamana bogat din punct de vedere muzical. Ieri dupa-amiaza, ieri seara, tarziu in noapte, dupa inchiderea editiei noastre, am putut urmari recitalul – atat de asteptat! – al cunoscutului pianist Murray Perahia, apoi concertul Orchestrei Nationale Ruse conduse de Cristian Mandeal, de asemenea formatia bavareza de camera "Münchener Bachsolisten", cu un program dedicat in intregime, nu lui Bach, ci creatiei lui Georg Friedrich Haendel.
