Cand toata lumea se astepta la un volum de critica sau cronici literare, Luminita Marcu debuteaza la Polirom cu o carte profund personala despre Spania, “Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol”. “Nu am in plan, in acest moment, o carte de cronici. Am debutat editorial cu o carte de literatura, o poveste profund personala si subiectiva, povestea experientei, a intalnirii cu o limba, si cu o cultura, si cu un oras, cel mai frumos din lume dupa parerea mea, Madridul. E povestea vietii mele in acesti ultimi ani, marcati de intalnirea cu Spania. E un pariu pe nonfictional, pe text hibrid, dar e un pariu literar in intregime”, spune Luminita Marcu.
“Casa in care am terminat de scris aceasta carte e un fel de mansarda cu portocale sau cel putin asa o vad eu”, explica Luminita alegerea titlului. “Are un dormitor cu storuri portocalii, acolo am scris ultima pagina din carte. Si mai are un birou pictat de mine tot cu portocaliu. De altfel, fundalul copertei este exact acest birou la care am scris-o. Imi plac portocalele, culoarea si fructul imi amintesc de Madrid”, mai spune Luminita. A stiut ca va scrie o carte despre Madrid de cum s-a intors de-acolo in Bucuresti, mai precis din februarie 2004. Un fragment din jurnalul intim, scris si rescris, a devenit primul capitol al cartii “Mansarda cu portocale”. “Indiferent ce am scris, la ce am lucrat in acesti ani, mereu ma intorceam la obsesia acestei carti”, povesteste ea.
Luminita Marcu are 29 de ani, este cunoscuta mai ales pentru cronicile literare din presa culturala si cotidiana de la noi. Pentru ea, intalnirea cu Spania a fost una terapeutica. “M-a vindecat o data de Romania, apoi de mine insami”, marturiseste autoarea. “Romania e o tara profund nevrotica. Oamenii din Madrid stiu sa zambeasca, la fel stiu sa zambeasca si spaniolii de la Institutul Cervantes din Bucuresti. Apoi Spania, ca tara, e demonstratia vie ca se poate iesi din dictatura, la lumina. Apoi, in plan personal, n-am avut cel mai bun an. Cartea asta si scrisul la ea m-au facut sa zambesc, exact cand imi era mai rau.”
