Va mai aduceti aminte de Blandul Ben? Era un urs imens, bland cu stapanii, dar care nu se ferea sa mai traga cate o laba peste bot celor care i se pareau lui dusmanosi fata de cei ce-l hraneau. Altfel namila paroasa era deosebit de simpatica. Imediat dupa prima mineriada am avut ocazia sa-l cunosc pe Miron Cozma. Era un individ absolut rezonabil, lovit crunt de paranoia, dar foarte bland cu ortacii sai, pentru care ar fi fost in stare sa se ia de gat cu oricine. Asta a facut cateva luni mai tarziu la a doua mineriada.
Toata lumea a condamnat atunci atitudinea lui Cozma. Dar Justitia nu si-a spus cuvantul la timp si “Luceafarul Huilei” a inceput sa cresca in importanta. A inceput sa calce oameni pe trecerea de pietoni, pentru ca deja legile circulatiei au devenit facultative pentru el.
A inceput sa devina atat de important, chiar daca era iubit de oameni pentru blandetea lui, incat avea nevoie de garzi de corp. A inceput sa bata politisti sa injure magistrati si sa devina protector de nadejde pentru mai multi infractori celebri printre care si Zaher Iskandarani.
Dar pentru ortaci, Cozma continua sa fie un om bun, bland si acestia il iubeau. Drept dovada l-au urmat orbeste in ultima mineriada, din 1996. L-am vizitat pe Cozma de doua ori in puscarie. Prima data la Rahova si a doua oara la Craiova. L-am gasit tot bland si supus. Dar nu am putut sa nu remarc gesturi de furie cand gardienii nu executau in tocmai ordinele primite de la “Luceafar”.
Am avut ocazia sa tin in mana, prima data cand l-am vizitat pe Cozma, un caiet plin cu poeziile scrise de liderul minierilor inca inainte de prima mineriada. Latura lirica a fiintei sale nu l-a impiedicat pe acesta sa se puna de mai multe ori in fruntea ortacilor si sa atace Capitala. Sa bata tot ce a prins in cale, in special pe intelectuali.
Motivatia instantei pentru eliberarea prematura din puscarie a lui Cozma imi pare cel putin hazlie. Un an de comportament “liric” in spatele gratiilor si asemanarea cu Eminescu nu sunt suficiente argumente pentru indreptarea lui Cozma. Acesta, de altfel, nu cred ca se poate indrepta, pentru ca, asa cum a dovedit din 1990 pana in 1996, el este un cyborg programat sa lupte.
Artistul Cozma se transforma cand primeste comanda intr-un robot, gata oricand sa ucida in numele unei credinte false, a demagogiei si populismului ieftin, specific luptei de clasa comuniste. Cozma nu poate sa redevina, dupa ce iese din puscarie, un simplu cetatean reabilitat social. Cozma este, chiar daca nu ne convine acest lucru, un personaj al istoriei recente. Un Iancu Jianu sau Pintea Haiducul, pornit din Valea Jiului sa “zdrobeasca oranduirea cea crunta si nedreapta”.
Notorietatea fostului lider al minierilor nu-i va permite sa stea cuminte la gura sobei si sa astepte, o data la luna, postasul cu pensia. Cozma mai are foarte multe de spus, are de raspuns la foarte multe intrebari, care abia acum ii sunt puse. Pana acum sistemul ancrasat sau interesele din sfera Puterii au omis sa-l stoarca pe Luceafar din punct de vedere informational.
Va vorbi Cozma? Este eliberarea lui pretul pentru cateva declaratii istorice care sa faca lumina in tenebroasele actiuni ale minierilor? Doar viitorul ne poate raspunde la aceste intrebari! Un lucru este, insa, cert. Nu doar Miron Cozma se face raspunzator pentru mineriade, chiar daca este pana acum singurul care si-a ispasit pedeapsa.
