Șeful statului rus nu se consultă în problemele internaţionale cu comunitatea mondială, doar decide şi anunţă. Practic, liderul de la Kremlin a deţinut controlul asupra eşichierului sirian după lansarea, în septembrie, a avioanelor ruse pe cerul sirian şi acum, prin această ultimă lovitură de poker, dă un semnal că el este „stăpânul jocului” în Siria.
Nu se ştie amploarea exactă a acestei retrageri, pentru că Rusia nu a detaliat niciodată efectivele sale prezente în Siria. În plus, retragerea „majorităţii contingentului” nu înseamnă o evacuare totală, nici închiderea bazelor ruse în Siria, Putin anunţând deja că baza navală Tartous şi cea aeriană Khmeymim „îşi vor continua munca obişnuită” şi vor fi „eficient apărate de la sol, mare şi din aer”. Marţi, televiziunea de stat a Rusiei a prezentat imagini din baza aeriană rusă din provincia Lataquia când personal militar încărca materiale în avioane de transport Iliuşin II-76, ca şi plecarea unor avioane de luptă spre baze din Rusia.
Intervenţia aviaţiei ruse în Siria, motivată că vizează „teroriştii”, avea în realitate alt obiectiv – securizarea „Siriei utile”, cea de la malul Mediteranei. Misiunea a fost îndeplinită în mare parte şi Putin a jucat alternativ cartea războiului, apoi a liniştii, demonstrând că el este, mai mult decât Washingtonul, cel care conduce jocurile în Siria. Misiunea în Siria a fost îndeplinită? Dacă da, succesul a fost obţinut cu acceptarea folosirii de către armata lui Assad de tactici brutale, cu bombe lansate contra populaţiei civile, cu arme chimice care au provocat aproape o jumătate de milion de morţi şi peste jumătate din populaţia țării refugiată. Departe de a restrânge atrocităţile, cele cinci luni de intervenţie a aviaţiei ruse au intensificat violenţa, inclusiv bombardarea intensă a forţelor de opoziţie şi refuzarea hranei şi medicamentelor celor care aveau nevoie.
„Pacificator” cu armata
Potrivit Financial Times, Assad rămâne la putere, acum mai sigur decât înaintea intervenţiei Rusiei, dar cu un cost crescut pentru poporul sirian, milioane dintre ei alegând să fugă din ţară în loc să rămână. Şi totuşi, Putin vrea să se poziţioneze ca pacificator. Nu este întâmplător că anunţul liderului de la Kremlin vine în aceeaşi zi când s-au reluat negocierile de pace la Geneva sub egida ONU. Rusia părăseşte o Sirie mult mai profund divizată, politic şi teritorial, decât era când a intervenit în septembrie. Putin îl lasă pe aliatul său Assad într-o poziţie mult mai bună, dar opoziţia rămâne la fel de fermă ca înainte, susţinând că nu există soluţie politică, la putere rămânând Assad. Impasul politic este nerezolvat şi există posibilitatea reluării violenţei acum, când susţinerea militară pentru Assad a fost retrasă.
O consecinţă finală a intervenţiei lui Putin a fost revenirea Rusiei ca jucător principal în jocul politic mondial. Intervenţia l-a lăsat pe secretarul de stat american, John Kerry, în situaţia, fără alternativă, de a trata direct cu liderii ruşi. Şi se conturează din ce în ce mai mult posibilitatea federalizării Siriei, decupată în trei entităţi, din care una alawită în vest, alta kurdă în nord şi una sunnită în est, mai reală decât era înainte ca Rusia să intervină.
Anunţul Kremlinului a fost primit cu prudenţă de occidentali, ca şi de opoziţia siriană, intervenind într-un context de intense negocieri la Geneva între diferiţi actori în conflictul sirian, care durează de cinci ani şi a făcut peste 250.000 de victime. Consiliul de Securitate şi Iranul l-au considerat „pozitiv”.
SUA, prudente
La Washington, responsabili americani au declarat că „sunt necesare câteva zile pentru a stabili cursul real al acţiunii Rusiei”. Casa Albă a susţinut mereu că Putin riscă să ajungă într-o mlaştină siriană. Săptămâna trecută, într-un interviu pentru The Atlantic, Barack Obama estima că Rusia „s-a extins prea mult” şi economia rusă s-a contractat timp de trei ani consecutivi în mod drastic. Derek Chollet, fost înalt funcţionar la Casa Albă şi la Pentagon, a declarat că este prea devreme pentru a judeca cât din forţele militare ruse vor fi efectiv retrase, dar decizia lui Putin este văzută ca o recunoaştere că Rusia s-a întins prea mult. Dacă retragerea rusă este autentică, ar putea fi un semnal către regimul Assad că va trebui să se angajeze serios în negocierile de pace susţinute de ONU, în curs la Geneva.
„Putin a făcut, aparent, presiuni asupra lui Assad pentru a se angaja în negocierile care au ca obiectiv împărţirea puterii, reforme şi alegeri constituţionale pe termen lung”, declară Cliff Kupcahn, preşedintele Eurasia Group. El a subliniat că mişcarea rusă bruscă sugerează că Assad rezistă în ce priveşte unele dintre obiective.
Aventura siriană a lui Putin poate că a întărit mâna Moscovei, cel puţin temporar, subliniază analişti citaţi de Financial Times. Dar, când vine vorba de viitorul Siriei, declaraţia preşedintelui rus privind „misiunea îndeplinită” este golită de sens. Anunţul retragerii ruse intervine la câteva ore după debutul la Geneva al unui nou ciclu de negocieri între reprezentanţii regimului sirian şi foarte heteroclita opoziţie siriană. Din prima zi, opțiunile privind soarta preşedintelui Bashar al-Assad au amenințat procesul de pace.
Discuţiile sunt conduse de trimisul special al ONU pentru Siria, Staffan de Mistura, care a declarat că „mama tuturor problemelor” este găsirea unui acord privind tranziţia politică. Miercuri dimineaţă, următoarea întâlnire cu regimul va fi centrată pe ordinea de zi, fixată prin rezoluţia 2254. Acest document, adoptat în decembrie de Consiliul de Securitate, prevede formarea unui organism de tranziţie în Siria în termen de şase luni şi alegeri în următoarele 12 luni.
Pentru Damasc nu se pune problema discutării sorţii preşedintelui Assad şi tranziţia nu trebuie să fie decât o simplă remaniere ministerială cu un „guvern de uniune” extins cu opozanţi.
