Rezultatul alegerilor în Capitală înseamnă un singur lucru: că electoratul urban s-a săturat să aștepte ca PNL să priceapă că modernitatea înseamnă meritocrație și i-a administrat lovitura de pedeapsă cuvenită. PNL nu numai că nu este ce trebuie, dar a și ținut să ne transmită că nici nu aspiră. Dacă după alegerea lui Klaus Iohannis, care nu s–ar fi realizat fără sprijinul nostru, președintele și partidul înțelegeau ce se petrece și veneau la masa de discuții cu societatea civilă, Gabriela Firea nu era primar azi (ce rușine pentru PNL că numai PSD promovează femei ca primar!). Au preferat socoteli meschine cu legea electorală, strategii copiate de la PSD că dacă societatea civilă face mofturi ne creăm alta și chiar semnale pe față că nu dăm doi bani nici pe meritocrație, nici pe europenitate (Bușoi, Munteanu, Predoiu). Nicușor Dan nu trebuia sprijinit că era al meu (că nu e ”al meu”), ci pentru că era cel mai bun. Așa cum trebuie totdeauna sprijinit cel mai bun. Și ar fi fost timp să se facă asta înainte de crearea USB – și Toader Paleologu din interior, și eu din afară am sugerat asta cu mult înainte. Rezultatul nu e doar catastrofal pentru PNL – în fond, treaba lor, destul să trec prin Piața Amzei și nu îmi mai doresc niciodată primar PNL, ci pentru noi toți. Două treimi din bucureșteni nu au votat, demobilizați de circ și campania negativă a PNL (cu straniu ajutor de la GDS), crezând în mod eronat că pe oricine alegi tot se va lăsa corupt să îți crească prețul la apă. Eroare: pe oricine alegi dintre PNL și PSD, sau UNPR, ALDE și PMP te alegi tot cu același lucru. Participarea e foarte proastă și național, cu mai mult de jumătate din români stând acasă. Am mai avut ocazia să vă spun că găsesc o corelație între corupție și prezentarea la vot. Simplu spus, în țările sistematic corupte lumea e convinsă că pe oricine va alege tot de furat se va ține și nu se duce la vot. Statistic dovedit.
E momentul să ne redresăm. Nu, nu e o întâmplare că în multe locuri lumea nu a avut cu cine vota, nici că floarea oncologiei din România a fost umflată de DNA (70 de doctori? Chiar nici unul nu își dădea seama că nu e bine ce face? Cine se mai ocupă de bolnavi?). Nu e o întâmplare nici că partidele nu mai au loc de redresare, târându-și datoriile și păcatele după ele, și nici faptul că, de când frate-meu a luat premiul pentru regie la Cannes pentru ”Bacalaureat”, un film despre cum familia ne socializează în regulile corupte ale societății noastre de care nu prea ai cum scăpa altfel decât plecând departe, am citit reflecții interesante în Le Monde, în Guardian și în presa germană și americană – dar nimic în cea română. Și nu din cauza alegerilor – că nu a discutat nimeni despre alegeri. Ci pentru că nici Premiul Nobel să îl luăm, noi nu vrem să ne privim în oglindă și, de fapt, ne agasează artiștii ca Herta Muller sau frate-meu care ne obligă să o facem.
Mai degrabă ne e mai ușor să ne spunem că unii câștigă mereu la Cannes fiindcă își denigrează țara (chiar credeți că nu fac filme negative despre țara lor sute de cineaști care nu iau asemenea premii de top?) sau că avem noi în familie pile internaționale. Pentru orice analist al mentalităților, faptul că un film unde se discută dureros despre corupția din sănătate și educație nu e discutat public, în timp ce se dovedește că dezinfectanții din spitale, ca și doctoratele din multe domenii sunt deopotrivă apă de ploaie la români, devine mai preocupant decât filmul în sine. Desigur, așa cum la alegeri de vină sunt partidele că vor să se țină numai de vechile lor obiceiuri, la fel și în lumea culturală românească intermediarii sunt corupți, și ei se feresc să discute asemenea subiecte, ca și incapacitatea lor de a vedea ce e valoare până nu le-o spune juriul de la Cannes. Că pe blogurile celor neafiliați și fără poziții strategice lumea discută ”Bacalaureat” și votează USB. Normalitatea există, dar e constant marginalizată.
Trebuie să dăm de pământ cu elitele astea corupte care au acaparat poziții strategice și au paralizat societatea și să creăm culoare noi. Și alegerile astea sunt un început bun. E momentul să facem partidul oamenilor onești, care s-au săturat de pile și relații, de schimbul de favoruri, de mediocritatea amorală care mai nou are și predicatori (promotorul cel mai notabil e Vintilă Mihăilescu, care se plânge că a pierdut un concurs la Muzeul Satului, dar era, nu mai departe de începutul acestui an, șeful comisiei de concurs de la SNSPA care se pregătea să le titularizeze pe nevestele de la Academia de Informații, noroc că au protestat tinerii). Gradul de infiltrare al acestei societăți a ajuns iarăși, în acești ultimi ani, la nivelul anilor optzeci sub Ceaușescu. Când în sfârșit construim o autostradă, e putredă și trebuie să o dăm jos. Ca să ne apărăm de impostura ajunsă majoritară în sistemul academic, trebuie să aducem mercenari din Europa să ne evalueze școlile doctorale. Corupția e completă, cu ideologi, lideri și practicanți, iar societatea se trezește doar când ia forma unor incendii sau explozii.
Și nu, nu doar liderii politici sunt de vină, vina lor este în principal că doar se prefac că fac (își fac poze cu popi sau comandă materiale de mare perspectivă la academici cu citări internaționale zero), vina este a unor cercuri mai largi, a unei complicități extinse, a unei enorme lașități și slăbiciuni care face că au ajuns să ne guverneze serviciile secrete, care recrutează băieți ambițioși și capabili de orice, sub pretextul că nu mai există energie și capacitate, nici în partide și nici în societatea civilă. Mai vedem noi. Esențialul este ca la legislative să nu mai câștigăm încă o dată alegeri pentru PNL ca să descoperim că după aceea fac blat cu PSD. Existența unui al treilea partid, fără de care nu se va putea face o coaliție de guvernare (doar dacă nu fac din nou un USL), poate schimba în sfârșit regulile jocului.
De asta mulțumesc celor care au fost astfel alegerile astea, care nu s-au dat neutri între cei cinstiți și cei necinstiți, care au ținut constant steagul, în primul rând lui Nicușor Dan, că a avut curajul să se opună unor oameni selectați de cercuri oculte, cu mare protecție, sau unora ca Daniel Barbu (ideologul ideii că statul de drept e un mit, deci statul de nedrept e tocmai bun să prospere el) și unei întregi baterii de asemenea figuri. Nu, nu le e ușor oamenilor să lupte cu kreaturile, și de asta le mulțumesc și celor vechi în lupta asta, care și-au păstrat energia, ca Dan Perjovschi, ca și celor care ni s-au alăturat mai târziu, ca Rareș Bogdan. Mulțumesc tuturor artiștilor care și-au dat numele și talentul, tuturor voluntarilor care au pus umărul și tuturor ziariștilor care ni s-au alăturat, chiar dacă unii au făcut-o ca să mai câștige puțină legitimitate după multe rătăciri. Nu mai contează, trecutul e trecut, societatea are nevoie de toți care vor o schimbare profundă.
Ce urmează e greu, nu e ușor, să multiplici efortul din București fără să pierzi calitatea și să te trezești, ca Monica Macovei, cu toți traseiștii care dau năvală. Dar societatea bună trebuie să se asocieze dacă nu vrea să piară în netrebnicie, oamenii trebuie să își dea mâna în fața kreaturilor. Timpul construcției a venit. Căutați pe cei care gândesc ca noi și ca voi și veniți, singur sau cu câțiva oameni în care aveți încredere, să amplificăm operația de salvare la nivel național. O să se cheme Uniunea Salvați România, dar, să ne înțelegem, pe voi vă salvați în primul rând, nu pe alții. Trebuie să faceți ceva ca să nu ajungeți ca ei. Mergeți să vedeți ”Bacalaureat” și mai vorbim după aceea.
