Pe un câmp de la marginea unui mic oraş din Bulgaria, în fiecare an are loc un eveniment cu totul special. La o dată fixă, locul se umple cu zeci de fete atrăgătoare, îmbrăcate sumar care sunt în căutarea unui soţ, potrivit The New York Times.
Tinerele sunt defilate de părinţii lor în faţa pretedenţilor, în cadrul unui eveniment numit “Piaţa de mirese”. Prezentarea şi negocierea statutului de soţie se face acolo, în faţa mamelor mândre că asistă la acest moment unic. Îmbăcămintea lor alcătuită din fuste lungi şi baticuri colorate cotrastează într-un mod inedit cu îmbrăcămintea minimalistă a fetelor. Însă ambele genreaţii au un element în comun- aurul, care este accesoriu principal strălucind la gâtul femeilor, dar şi pe degete, în urechi sau pe dinţi.
Acesta este locul în care tichingii dintr-un grup nomad de traci, numit Kalaidzhi îşi găsesc perechea cu care o să se căsătorească la scurt timp după stabilirea unui preţ pentru mireasă. Kalaidzi sunt printre puţinii rromi care îşi mai respectă tradiţiile antice chiar şi în secolul 21.
Este adevărat că în noul secol, lucrurile au evoluat până la punctul în care o femeie conduce Geramni şi bărbaţii au ajuns să aibă grijă de copii, dar în acest colţ uitat de lume, modernizarea este un concept necunoscut.
Piaţa de mirese are loc anual, de ziua Sfântului Tudor şi este locul în care băieţii duc negocieri dure cu părinţii pentru a stabili preţul miresiei pe care o doresc. După ce această negociere se termină, conform tradiţiei, are loc imediat nunta.
Identitatea acestui grup nomad de rromi se bazează pe o meserie veche, şi anume producerea şi repararea oalelor, tigăilor şi a cazanelor . Timp de secole, aceşti fierari s-au risipit în satele din Bulgaria pentru a practica această meserie, şi se reuneau foarte rar doar în cazul celebrărilor precum piaţa organizată de ziua sfântului Tudor. Această reuniune este printe singurele oportunităţi ca tinerii să se întâlnească şi să îşi găsească partenerii cu care o să se căsătorească. Întâlnirile nu sunt o opţiune pe care ar trebui să o ia în considerare tinerii rrromo deoarece fetele şi băieţii nu au voie să se întâlnească fără a fi suppravegheaţi de un adult. De asemnea, căsătoria în afara grupului este un tabu.
În timpul negociereilor de la piaţa din acest an, Hristos Georgiev de 18 ani şi-a găsit femeia cu care o să se căsătorească. După negocierile duse cu tatăl fetei, Hristos avea să se căsătorească cu Donka Dimitrova, tot de 18 ani doar în câteva săptămâni. Preţul miresei a oscilat între 7,500 de dolari şi 11.300 de dolarii, banii pe care viitorul mire i-a câştigat în Cipru, în timp ce lucra în construcţii.
Potrivit unui etnograf de la Universitatea de Ştiinţe din Bulgaria, Velcho Krustev “ bărbatul nu işi cumpără o soţie, ci îi cumpără virginitatea”. De asemenea, el susţine că suma de bani negociată de părinţii fetei îi asigură un trai decent tinerei alături de noul său soţ şi familie.
Însă ca la orice piaţă, preţurile variază în funcţie de câteva criterii, cel mai important fiind calităţile fizice ale fetei negociate. “ Dacă fata este frumoasă, preţul ei poate ajunge până la 25.000 de levi”, spune Georgiev.
“Nu sunt de acord . Nu ar trebui să te uiţi la banii, ci la persoană, modul în care vorbeşte, cum gândeşte, simte şi alte lucruri”, spune viitoarea mireasă Dimitrova care a terminat de curând un curs de pictură, privilegiu de care celelalte tinere rrome nu beneficiază atât de uşor. Vara fetei. Todorka a fost însă mai directă şi spune că banii “nu garantează că mariajul va rezista toată viaţa”. “ Ei pot să găsească pe altineva mai bun peste câteva zile”, susţine fata.
Fetele din familiile Kalaidzhi se căsătoresc între vârsta de 16 şi 20 de ani şi merg la şcoală pânp în clasa a 8-a. Se pare că părinţii lor nu le permit să îşi continue studiile pentru a nu fi “furate” de alţi peţitori. Educaţia nu este o prioriteate în această mică comunitate, iar un studiu al fundaţiei Open Society din 2004 a arătat că una cinci femei rrome sunt analfabete. Doar 10 % dintre femeii au o educaţie secundară, spre deosebire de bărbaţii al cărui procent este mai mare- 16%.
În această situaţie, suportul pentru căsătoriile tradiţionale este foarte scăzut. Un studiu din 2007 realizat e o organizaţie neguvernamentală din Bulgaria- Amalipe a descoperit că 52% dintre rromi s-au opus unei căsătorii aranjate de părinţii. Doar 18% dintre ei au susţinut “cumpărarea miresei”, iar 69% au respins-o.
Kalaidzhi sunt printre cei mai tradiţionalişti rromi din prezent. Totuşi şi în cazul acestora s-au văzut câteva modificări în ciuda aversiunii bătrânilor ca Ivan Kolev de 73 de ani. El este unul dintre vechii grupuui care insistă ca tradiţia “pieţii miresei” să fie păstrată, dar a observat cu tristeţe că fetele s-au schimbat. “ Fetele erau mult mai timide când se căsătoreau acum 50 de ani, acum ele fug, se comportă ca şi când ar fi bulgari”, spune Ivan.
Se pare că economia modernă, nu principiile morale este motivul pentru care se fac schimbări la nielul comunităţii. Meseria rromilor este pe moarte în aceste vremuri datorită produselor mai ieftine produse în China. Unul dintre obiceiuri care încă au mai rămas puternice este realizarea unui vin puternic, realizat acasă pentru a evita yaxele impuse de U.E.
În satul Prohorovo, părinţii miresei cumpărate- Todorka Dimitrova impart responsabilităţile în întreţinerea familiei. Tatăl , Vasil de 52 de ani este fierar şi are gijă de animalele din curte, în timp ce mama Petrana, de 50 de ani găteşte, are grijă de casă şi de legumele din grădină.
Petrana spune că fetele Kalaidzhi sunt acum mai “democratice”, dar şi aşa, numai băieţii pot să iasă singuri din casă. “Fiicele noastre dorm acasă, în casele bulgarilor ele pot să mergă unde vor ele. Aici, fetele dorm acasă. Dacă te duci la soţul tău şi îi spui că ai fost într-un bar, el o să te bată””, spune femeia. .
Totuşi Todorka Dimitrova, o fată cu o inteligenţă care întrece educaţia sa de doar 5 clase a reuşit să influenţeze cursul vieţii sale ca soţie. Ea a reuşit să refuze “ un bărbat bogat şi chipeş, dar care avea un caracer rece şi copilăros ce nu îmi plăcea”.
Un alt băiat i-a lăsat un mesaj pe telefonul mobil al unei prietene de-a ei. Ea a reuşit să vorbească cu băiatul timp de 8 luni, înainte de a se întâni la târgul mireselor de anul trecut. Însă părinţii fetei l-au refuzat pe pretendentul ei pentru că nu provenea dintr-o familie bună şi locuia departe la 100 de kilometrii.
“Pot să îmi aleg soţul, dacă obţin şi permisiunea părinţilor mei. Dacă ei nu usnt de acord şansele sunt 50- 50 şi va trebui să fugim , dacă nu pot să plâng atât de mult încât să îmi conving părinţii”, spune ea.
Deşi tradiţia este respectată cu stricteţe în comunitatea din care face parte, fata spune că mai există o variantă mai radicală.- aceea de a se căsători cu un bulgar.
“Este un pas mare să faci aşa ceva, înseamnă că trebuie să fi pregătit pentru o luptă mare, dar nu vreau să ajung cu cineva care nu mă face fericită”, spune Todorka.
