La ce-i foloseşte României scut antirachetă lângă Caracal

Amplasarea unei părţi din structura sistemului de apărare antirachetă, conceput şi operat de SUA, la baza militară de la Deveselu, de lângă Caracal, înseamnă mult mai mult decât un adaos la siguranţa naţională a României. Unii analişti consideră că România îşi dezvoltă astfel capacitatea de a avea un cuvânt greu de spus în politica externă şi în NATO. Faptul că cele trei baterii de rachete interceptoare din Oltenia vor proteja nu doar România, ci întreaga Europă de Sud-Est, face ca România să treacă în acest moment de la vorbe la fapte, în ce priveşte rolul său strategic în regiunea Mării Negre şi a Balcanilor.

 „Creşte relevanţa strategică a României, iar faptul că scutul apără şi statele vecine ar putea însemna că greutatea cuvântului nostru va creşte. Asta nu înseamnă că României îi cresc galoane, ci că în contextul securităţii, lumea ne va asculta cu mai mare atenţie”, explică Iulian Chifu, directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor, pentru romanialibera.ro. În afară de avantajul evident al apărării naţionale, prezenţa scutului antirachetă în România presupune şi un alt atu, crede Chifu: transferul de tehnologie şi conţinut ştiinţific din SUA, lucruri pe care analistul consideră că acordul dintre România şi SUA privind sistemul de apărare le va conţine.

România capătă o capacitate mult mai mare de a-şi pune în aplicare politica externă, inclusiv în Alianţa Nord-Atlantică, mai spune Iulian Chifu. Efectul va fi mult mai mare decât faptul că România contribuie cu trupe la operaţiunile militare ale NATO, în Irak sau Afganistan, însă va funcţiona similar: când România avea ceva de spus în NATO, era ascultată cu prioritate faţă de statele care nu contribuiau la operaţiunile militare, explică Iulian Chifu.

Americanii testează încă acest sistem de interceptare antirachetă. Surse oficiale ne-au spus că în România nu vor fi făcute astfel de teste şi că ele vor continua să aibă loc în bazele americane din Hawaii. Sistemul de apărare antirachetă american este un sistem defensiv, iar interceptoarele plasate în România nu conţin încărcătură explozivă. Distrugerea rachetelor inamice se bazează pe forţa cinetică – cu alte cuvinte sunt bucăţi mari de metal lansate cu o viteză foarte mare.

Prima fază a amplasării elementelor scutului antirachetă a început deja din luna martie şi a presupus introducerea crucişătorului american USS Monterey, dotat cu sistemul antirachetă AEGIS. Nava de război va acosta şi în portul Constanţa, cel mai probabil în luna iunie. Oficialii români vor avea astfel ocazia să vadă cum funcţionează sistemul de pe navă. Nava americană nu va putea staţiona prea mult în Marea Neagră, pentru că potrivit Convenţiei de la Montreux, care guvernează regimul trecerii navelor prin strâmtorile turceşti, o navă de război care nu aparţine unui stat riveran nu poate staţiona aici mai mult de 30 de zile, şi asta doar cu acordul Turciei.

Prin amplasarea scutului antirachetă în România, importanţa geopolitică a României în zonă a atins un maximum ai ultimilor ani, după spusele fostului ministru de Externe Cristian Diaconescu.

„Este vorba despre un rol strategic pe care l-am clamat mereu în regiune şi pe care, iată, acum îl şi îndeplinim”, a spus Cristian Diaconescu pentru romanialibera.ro. Acest pas important în realizarea sistemului de apărare antirachetă „este rezultatul funcţionării la parametri normali a parteneriatului strategic al României cu SUA, care arată că relaţia de cooperare este extrem de substanţială”, mai spune Diaconescu.

România ajunge astfel să poată fi considerată drept un stat care oferă garanţii de securitate în regiune, pentru că acest sistem de apărare este „un element fundamental pentru securitatea României şi a Europei de Sud-Est„, ne-a mai declarat Cristian Diaconescu.

Pe de altă parte, „România face sărbătoare la Deveselu, dar noi nu avem încă semnat nici un tratat (privind scutul antirachetă)”, remarcă Iulian Chifu. Totuşi, secretarul de stat Bogdan Aurescu, şeful negociatorilor români în tratativele cu americanii, a declarat că semnarea acordului va avea loc în scurt timp. Astăzi are loc cea de-a şaptea rundă de negocieri pe acest subiect, Ministerul de Externe spunând că acordul este „în mare parte convenit”

Analistul Iulian Chifu spune însă că nu trebuie să ne închipuim că România va avea un cuvânt de spus în comanda acestui sistem de apărare antirachetă: „Comanda acestui scut va fi în orice moment la proprietar, adică la SUA. Oricum timpul de reacţie este foarte scurt în cazul unui atac, e vorba de câteva minute”. Chiar dacă NATO îşi asumă scutul antirachetă conceput de americani, SUA sunt cele care dau banii şi până când NATO nu ia o decizie oficială să aibă propriul scut antirachetă, lucrurile vor rămâne sub comandă americană. Chiar şi când NATO va face acest pas, iar elementele scutului american vor deveni ale NATO, aşa cum s-a convenit deja, tot SUA rămân în capul mesei, explică Iulian Chifu: „Aşa a fost mereu în NATO, comanda militară a fost a SUA, iar comanda politică a Europei”.

Scutul antirachetă: de unde a plecat şi unde va ajunge

Rachetele interceptoare vor fi operaţionale în România din 2015. La baza militară de la Deveselu vor fi amplasate rachete de tip SM-3, care pot intercepta rachete balistice cu rază medie de acţiune (inclusiv rachetele intercontinentale iraniene Shahab-4 şi Shahab-5 cu raze de 2,800 km şi 4,300 km). În fazele 3 şi 4 ale proiectului, elementele scutului urmează să fie upgradate cu o rachetă cu o capacitate mai mare. Sistemul de apărare a fost conceput împotriva unor posibile atacuri cu rachete de mare capacitate din Iran sau din alte zone ale Orientului Mijlociu.

Iniţial, sub administraţia lui George W. Bush, scutul antirachetă trebuia să fie amplasat în Polonia şi Cehia. România împreună cu alte state şi-au manifestat atunci nemulţumirea că această arhitectură nu protejează toate membrele NATO. Doar nord-vestul României ar fi fost protejat de un atac cu rachetă, iar membre NATO precum Bulgaria, Grecia sau Turcia ar fi rămas descoperite. Această formulă avea şi dezavantajul diplomatic că irita extrem de mult Rusia.

Sub administraţia lui Barack Obama, ecuaţia s-a schimbat brusc. Polonia şi Cehia au ieşit din schemă, deşi existau deja semnate tratate strategice de cooperare cu SUA. Arhitectura scutului a fost schimbată, fiind regândit ca un sistem care să cuprindă elemente navale şi terestre (sistemul AEGIS pe crucişătoare în Marea Mediterană şi interceptoare şi radare în România, Turcia şi eventual Bulgaria sau Grecia, conform unei telegrame Wikileaks de la Bucureşti).

„Raza de acţiune a noului scut este mult mai mare şi a fost adus mai aproape de zonele complicate ale globului, motivându-şi astfel rolul mult mai bine”, ne-a explicat Cristian Diaconescu.

O dată cu această schimbare, Obama a invitat la masa tratativelor şi Rusia, care declara că se simte ameninţată pe vremea lui Bush, dar care în prezent este de acord cu sistemul, ba chiar susţine că doreşte să participe în programul de apărare.

„Relaţia României cu Rusia nu ar trebui în mod normal să fie afectată. Sunt convins că ei cunosc toate detaliile tehnice şi nu cred că e luat cineva prin surprindere de acest sistem antirachetă. De altfel, sub noul mandat de securitate al NATO, Rusia a participat la aceste dezbateri. Oricum, autorităţile de la Bucureşti trebuie să fie pregătite să ofere toate clarificările necesare”, spune Cristian Diaconescu.

„Rusia are toate datele despre acest sistem, dar îi place să mai facă din când în când figuri, ca să spunem aşa. Chiar şi atunci, aceste mesaje sunt lansate la un nivel diplomatic suficient de jos încât să nu antreneze responsabilitatea Rusiei ca stat. Ce înseamnă 24 de interceptoare faţă de 10.000 de focoase nucleare ruseşti?”, ne-a explicat şi Iulian Chifu.