Spun asta o data pentru ca la spectacolele in avanpremiera de la Bucuresti salile au fost arhipline, dar si pentru ca satenii din satul Glod, comuna Moroieni, judetul Dambovita, unde s-au filmat primele cadre acum doi ani, au anuntat ca ii dau in judecata pe actorul Sacha Baron Cohen si pe 20th Century Fox, care si-au “batut joc” de ei, i-au platit cu patru dolari pe zi si nu le-au semnat, vezi Doamne, contracte (vestea a aparut si pe cel mai accesat site de film, imdb.com). Asta dupa ce s-a aflat ca filmul conduce in box-office-ul american.
“Borat” a fost deja interzis in Rusia si, mai de inteles, in Kazahstan. Mi s-ar fi parut mai normal sa fie interzis in Statele Unite, pentru ca tinta ironiilor si rautatilor nu e Kazahstanul, nici satenii romi din Glod, daramite Rusia. “Borat: Invataturi din America pentru ca toata natia din Kazahstan sa profite”/”Borat – Cultural Learnings Of America For Make Benefit Glorious Nation of Kazahstan” este o combinatie de “Jackass” si Michael Moore, care mizeaza pe elementul-surpriza creat de americanii obisnuiti confruntati cu comicul britanic Sacha Baron Cohen (pe post de jurnalist kazah). Locurile unde Cohen se duce in ipoteticul lui sir de reportaje TV – o biserica baptista cu o slujba de-a dreptul “horror”, o intalnire cu niste feministe, o lectie de sofat, o intrecere de rodeo etc. – sunt haioase si elocvente pentru un portret al Americii marunte, vazuta de la piciorul broastei. Mi se pare insa ca scenariul pleaca la drum cu oaresce idei preconcepute despre America, pe care se incapataneaza sa le demonstreze, la fel cum mi se pare ca mai degraba ironizeaza intoleranta de oriunde, nu numai pe cea a americanilor. Filmul are multe poante reusite si incorecte politic, rod al ciocnirii dintre intamplare si scenariu-regie, dar si mult glod, daca pot spune asa, adica umor de proasta calitate si, de multe ori, fara niciun fel de calitate. Scena bataii dintre erou si producatorul lui, amandoi goi, e mai mult decat grotesca, dar am vazut ca ii innebuneste pe spectatori. Succesul filmului in Statele Unite ar trebui poate psihanalizat. Au americanii nevoie sa se vada luati la misto intr-un film pentru a-si exorciza nevrozele? Simte natiunea americana nevoia sa somatizeze niste conflicte interioare pe care altfel nu le poate numi? Mi se pare firesc succesul de casa din America, dar ma intreb daca din toata aceasta farsa americanii nu risca sa ia de bune multe lucruri, tocmai pentru ca filmul se joaca cu trasaturile unui documentar. De pilda, un roman stie ca satul Glod e Romania, nu Kazahstan, si ca melodiile prelucrate ale lui Goran Bregovic sunt din Balcani, nu din Kazahstan. Mie “Borat” mi s-a parut o varza pe alocuri acra, dar care desfoaie totusi, daca nu niste adevaruri clare, macar samburii lor.
