Pentru dezvoltarea economică a României, Brazilia are un potenţial relevant, mai ales că dependenţa Bucureştiului de exporturile pe piaţa UE, în condiţiile crizei, trebuie reevaluată. Dar sunt produsele româneşti de interes pentru piaţa braziliană?
Raymundo Santos Rocha Magno: Sunt şi trebuie adăugat că legăturile au fost întotdeauna foarte bune, iar anul acesta sărbătorim 85 de ani de relaţie bilaterală. Pe de altă parte, deşi schimburile comerciale sunt bune, zona aceasta poate fi exploatată mult mai mult. În 2012, am avut schimburi totale de 640 milioane dolari – exporturi braziliene de 338 milioane şi exporturi româneşti de 302 milioane dolari. Este un semnal pozitiv, s-a ajuns la o echilibrare a balanţei, dacă avem în vedere datele de acum 10 ani, când exporturile noastre erau cu mult mai mari decât ale ţării dumneavoastră. Pe de altă parte, în anul 2010 am semnat un acord de cooperare economică şi tehnologică.
El a fost deja aprobat de partea română, iar în prezent este analizat de Parlamentul nostru, proces ce s-ar putea finaliza anul acesta. Va exista un grup de lucru româno-brazilian, compus din oficiali ai ambelor părţi, dar şi din antreprenori, care se vor aşeaza o dată pe an la aceeaşi masă pentru a analiza stadiul relaţiilor bilaterale. Iar asta nu numai în ceea ce priveşte sfera comercială, ci şi pe cea a transferului de tehnologie. Periodic, avem şi consultări politice. Anul trecut, o astfel de rundă s-a desfăşurat în Brazilia, iar anul acesta, în cursul lunii martie chiar, discuţiile s-au purtat în România.
Cooperarea gravitează în jurul unor domenii ca energia – inclusiv biocombustibilii, petrolul, industria petrochimică -, echipamentele feroviare, tehnica militară, infrastructura, resursele minerale sau turismul. Mesajul pe care l-am dus întotdeauna în Brazilia este că România are o poziţie strategică în Europa Centrală, cu ieşire la Marea Neagră, cu un fluviu, Dunărea, care o traversează şi care este o rută importantă de transport. Uşor, uşor, antreprenorii brazilieni vor înţelege despre ce este vorba şi vor ajunge să folosească (Portul) Constanţa, sper eu, la fel cum fac astăzi cu (Portul) Rotterdam, pentru nordul Europei.
În sens invers, sunt piaţa românească şi, implicit, mediul românesc de afaceri suficient de atractive pentru a convinge capitalul brazilian să parcurgă distanţe atât de mari?
R.S.R.M.: Recent, au avut loc discuţii între reprezentanţi ai GRULAC (Grupul statelor Latino-Americane şi Caraibiene – n.r.) şi senatori din Comisia pentru Politică Externă a Parlamentului român, iar unul dintre subiecte a fost tocmai acela că justificări de genul ţara cutare sau cutare este prea îndepărtată nu mai pot fi de actualitate. Pentru a fi mai sugestiv, un coleg din Chile a dat exemplul propriei ţări, arătând că principalul lor partener economic este China, aflată la celălalt capăt al lumii.
România nu este China.
R.S.R.M.: Nu este, dar are o poziţie atât de bună încât suscită inclusiv un interes regional. Este o poartă de intrare în UE, aveţi un mare avantaj.
Consideraţi, deci, că România ar putea juca rolul unui soi de nod regional?
R.S.R.M.: Exact şi este o linie pe care România încearcă să o urmeze. De fapt, poate să ajungă o legătură între Portul Constanţa şi Portul Rotterdam, să folosească Dunărea, care traversează Europa, să devină o rută de transport al bunurilor spre Europa. În acest sens, potenţialul României este mare.
Dar este Portul Constanţa suficient de dezvoltat pentru asemenea nevoi?
R.S.R.M.: Din câte am înţeles, se are în vedere dezvoltarea lui, astfel încât să-şi poată asuma un rol precum cel pe care îl joacă, în zilele noastre, Portul Rotterdam.
Îmi amintesc că la începutul anilor ’90 printre primele mărfuri de import care au invadat România post-comunistă s-au numărat telenovelele braziliene. Între timp, piaţa aceasta a fost adjudecată de producţiile asiatice. Care credeţi că ar fi următorul sector în care exportul brazilian ar putea recuceri consumatorul român? Poate deveni agricultura o astfel de miză? Brazilia are o experienţă vastă în dezvoltarea acestui sector, iar România un potenţial recunoscut.
R.S.R.M.: Agricultura este un domeniu în care Brazilia s-ar putea implica şi pe care l-ar putea sprijini. Avem o companie de stat, EMBRAPA, care a fost creată în anii ’60 şi care astăzi ocupă o poziţie de top în cercetare şi dezvoltarea de noi tehnologii. Mi-aş dori tare mult ca EMBRAPA să fie invitată în România. Aveţi cele mai bune soluri din lume, pământul acela negru (cernoziom – n.r.). Mai există aşa ceva prin Australia, Ucraina, pe alocuri şi prin Uruguay, Argentina şi cam atât. Pentru agricultură, acest tip de sol are valoarea aurului.
În România există controverse legate de vânzarea suprafeţelor agricole către străini. Cum vă raportaţi la ele?
R.S.R.M.: Fiecare ţară are legislaţia sa. În termeni de cooperare şi transfer de tehnologice, credă însă că Brazilia vă poate fi de mare ajutor.
Există un spectru larg de speculaţii cu privire la rearanjarea Europei, după criza prin care trece deja de câţiva ani. Independenţa energetică va juca un rol major, iar inovaţiile în acest sector vor juca un rol fundamental. Brazilia are şi aici, mă refer la producţia de biocombustibil, o poziţie de actor global, dar au apărut, în Europa mai ales, controverse legate de folosirea justă a terenurilor, având în vedere spectrul alimentar. Cum abordează Brazilia acest tip de îngrijorări?
R.S.R.M.: Da, există asemenea discuţii la Bruxelles, dar sunt ţări, ca Brazilia, în care le poţi face pe amândouă. Într-adevăr, necesită suprafeţe uriaşe. Suntem, probabil, pe locul întâi în lume la producţia de biocombustibili şi, totuşi, folosim în scopul acesta doar 1% din suprafaţa agricolă. Fiecare ţară are dimensiunile, posibilităţile şi se confruntă cu obstacolele sale. Dacă ne raportăm la provocarea de a reduce emisiile, bicombustibilii rămân cea mai bună soluţie.
Reprezentaţi una dintre econo-
miile care a atras masiv investiţii străine directe. Se vede asta în numărul de corporaţii străine şi în dinamica dezvoltării industriei. Care a fost secretul dinamicii acestor intrări de capital?
R.S.R.M.: Brazilia a reuşit să-şi echilibreze economia în anii ’90, astfel că de la sfârşitul acelei perioade economia a evoluat ca una stabilă. Suntem o ţară bogată în resurse naturale şi avem o legislaţie bună. Totuşi, trebuie să fii solid din punct de vedere al statului de drept, astfel încât investitorii străini să poată veni fără teamă şi să-şi plaseze banii în dezvoltarea unei industrii.
Un raport Transparency International din 2011 evidenţia un indice de percepţie asupra corupţiei din Brazilia apropiat de al Italiei, dar mai îndepărtat de cel al Germaniei. A constituit corupţia un obstacol major pentru dezvoltarea economiei şi, la modul general, poate fi corupţia o piedică pentru ţări cu resurse naturale atât de mari?
R.S.R.M.: Corupţie există peste tot în lume. În orice caz, noi avem un sistem judiciar foarte puternic, în care corupţii sunt trimişi în închisoare şi mai avem o presă liberă, astfel încât scandalurile ajung în mass-media. Sunt exemple, chiar foarte recente, de lideri politici judecaţi de Curtea Supremă şi care sunt pe cale să-şi primească pedepsele. Pas cu pas, şi aşa este normal într-o democraţie, se ajunge la purificarea aerului de corupţie.
Cât de dificilă a fost implementarea unui asemenea proces? Se vede şi în România că uşor nu e deloc.
R.S.R.M.: Prima decizie cu greutate a fost dată de Curtea Supremă, într-un proces care a fost şi televizat din prima până în ultima zi. A fost un moment de răscruce pentru că erau implicate persoane cu funcţii la nivel înalt.
În România, majoritatea politicienilor se plâng tocmai de ceea ce ei numesc “justiţia televizată”. În Brazilia, înţeleg că acest “spectacol” a jucat un rol major. Este atât de important ca dosarele care implică nume mari să fie astfel deschise ochilor publicului?
R.S.R.M.: Fiecare ţară cu regulile ei.
Dar în Brazilia a prins bine.
R.S.R.M.: În cazul nostru, da, pentru că publicul ia parte la modul în care decurge procesul şi îi serveşte ca exemplu.
În termeni demografici, BRICS (un grup de cinci state industrializate emergente, format din Brazilia, Rusia, China, India şi Africa de Sud – n.r.) însumează jumătate din populaţia planetei. Economic, vorbim de un PIB cumulat de aproape 15 trilioane de dolari. Cum a influenţat afilierea la acest grup perspectivele de dezvoltare ale Braziliei?
R.S.R.M.: Existenţa acestui mecanism este binevenită, mai cu seamă pentru că aduce cu sine democratizarea guvernanţei globale, cu precădere vizibilă în sfera economico-financiară. Există, bineînţeles, şi o coordonare politică.
Săptămâna trecută erau aşteptate veşti de la Summit-ul BRICS de la Durban, în principal legate de crearea unei Bănci de Dezvoltare a BRICS. Ce veşti au venit şi care e sensul acestui nou organism?
R.S.R.M.: În numeroase state din America Latină sau Africa există bănci de dezvoltare, e şi cazul Braziliei. Proiectul Băncii de Dezvoltare a BRICS nu este conceput pentru a concura cu Banca Mondială.
Totuşi, până acum, ordinea pe culoarul organismelor financiare transnaţionale o fac instituţii ca FMI, Banca Mondială. Un jucător nou va genera, inevitabil, reguli noi.
R.S.R.M.: FMI şi Banca Mondială se ocupă de cu totul altceva, de proiecte de dezvoltare şi împrumuturi pe termen scurt – în primul caz, şi pe termen lung – în cel de-al doilea. Cât priveşte banca BRICS, şefii celor cinci state au decis, după consultarea miniştrilor de Finanţe, că un asemenea proiect este fezabil, că se poate trece la faza a doua, iar discuţiile, în această a doua etapă, vor demara anul viitor în Brazilia.
Miniştrii de Finanţe şi guvernatorii băncilor centrale din statele BRICS vor trebui să se aplece de acum asupra modului în care va fi structurată această bancă. Nevoile celor cinci fondatori, şi mă refer aici la investiţiile în infrastructură, ating în jur de 3,5 trilioane dolari, fapt pentru care va trebui văzut şi cum poate răspunde acestei nevoi o asemenea bancă. În prezent, ne aflăm încă în faza în care se studiază cine va putea fi eligibil pentru a accesa fondurile care vor fi puse la dispoziţie sau cu cât va contribui fiecare ţară membră.
Ce este însă sigur, e că s-a convenit că vor putea fi puse la dispoziţie 100 miliarde de dolari pentru angajamente pe termen scurt, în special asigurarea de lichiditate. Cumva, ar aduce cu ceea ce face FMI. Cum se va face asta? Fiecare stat membru BRICS va aloca, din rezerva stocată în propria bancă naţională, o anumită sumă ce va constitui contribuţia sa la mecanismul prin care sunt alocate cele 100 miliarde dolari.
Cu aceşti bani pot fi sprijinite state aflate în nevoie de lichiditate pentru a evita o criză financiară pe termen scurt. Vorbim, deci, de măsuri preventive, de genul acela de situaţii în care o ţară apelează la ajutor, dar nu trebuie să şi acceseze suma respectivă. Ea are, de fapt, nevoie ca spre investitorii străini şi spre pieţe să poată fi transmis un mesaj de stabilitate – că, în caz de nevoie, dispune de suficienţi bani.
România, de exemplu, are o asemenea înţelegere cu FMI. Revenind la BRICS, acordul privind alocarea celor 100 miliarde dolari este menit să sporească stabilitatea în statele fondatoare. Totuşi, la Summit-ul de săptămâna trecută de la Durban (Africa de Sud – n.r.), cei cinci şefi de state au precizat că nu se pune problema de a concura instituţii financiare precum FMI, Banca Mondială sau alte bănci de dezvoltare din lume, ci de a crea un mecanism complementar. Organismele de acest tip, care funcţionează la ora actuală în lume, au fost fondate în cu totul alte vremuri.
Or, timpul a trecut, iar provocările au evoluat. Există probleme legate de circulaţia capitalurilor dinspre o ţară spre alta. Fluxul este tot mai dificil de ţinut sub control. În acest context, liderii BRICS au arătat că jucători precum SUA, Europa şi Japonia, în încercarea lor de a-şi proteja interesele, apelează la unele măsuri care dăunează ţărilor în curs de dezvoltare şi celor din BRICS. Se iau decizii care afectează preţul produselor, dar mai ales cursul de schimb. Această bancă de dezvoltare a BRICS, cu cei 100 miliarde de dolari pe care i-a rezervat în primă instanţă, va putea contribui la stabilizarea cursului. Un curs aflat, în prezent, sub presiune, din cauza politicii relaxate în materie de tipărire a banilor pe care o duc băncile centrale din Europa, America şi Japonia.
Tensiunile dintre China şi SUA au primit în presa internaţională un nume: „Războiul monedelor”. China este co-fondator al BRICS. În acest context, cât este de plauzibilă o coliziune frontală între BRICS, pe de o parte, şi, de pildă, SUA sau organisme precum FMI, pe de alta?
R.S.R.M.: Între America şi China nu este un război, ci o chestiune de diplomaţie economică. Americanii, europenii şi japonezii consideră că prin măsurile luate sporesc lichidităţile în propriile economii, pentru a impulsiona creşterea. Dinspre China, însă, lucrurile se văd diferit: tipărind dolari, America aruncă pe piaţă mai mulţi dolari pentru fiecare yuan. În final, acest lucru dăunează exporturilor. E drept că americanii şi europenii nu fac din asta un scop în sine, ci vine ca o consecinţă a acţiunilor lor. Nu şi-au fixat ca obiectiv un război al monedelor, ci impulsionarea propriilor economii. Din păcate, însă, aşa cum au arătat recent şi liderii ţărilor BRICS, ceea ce se întâmplă ne afectează moneda, iar SUA, Europa şi Japonia ar trebui să abordeze cu mai multă prudenţă politicile monetare.
PIB-ul, puterea militară şi avântul economic, cumulate, ale BRICS ridică întrebarea nu dacă, ci cum va reconfigura el, în următorii ani, centrul de greutate al jocului geopolitic global? Grupul are deja un atu major prin faptul că doi dintre fondatori, Rusia şi China, sunt şi membri permanenţi în Consiliul de Securitate al ONU.
R.S.R.M.: Dar asta se întâmplă deja. De exemplu, iniţial exista un grup al primelor opt economii ale lumii, G-8, acum funcţionează şi un al doilea format, G-20, din care fac parte şi statele membre BRICS. Se produce o reconfigurare a scenei mondiale, generată de statele emergente. Este un alt episod al istoriei moderne. Instituţiile care au funcţionat în mod tradiţional au fost create după al doilea război mondial, dar din punct de vedere economic nu mai există nici o legătură între ceea ce se întâmpla în 1945 şi cum stau lucrurile în prezent.
Din perspectiva dispunerii geografice a statelor membre, BRICS însuşi este un grup cumva post-modern şi poate fi considerat drept încă un indiciu că vremurile, într-adevăr, se schimbă. Cum vedeţi evoluţia Europei?
R.S.R.M.: Este cert că Europa traversează o criză. Probabil, ea îşi are originile în luarea deciziei de a instituţionaliza moneda unică, proces îndeplinit doar parţial. La vremea respectivă a fost imposibilă şi armonizarea politicilor fiscale, astfel că au apărut dezechilibre.
Cât de relevantă este, economic vorbind, Europa de Est pentru Brazilia şi BRICS?
R.S.R.M.: Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial pentru Brazilia, iar Estul Europei este important, fiind o zonă cu care derulăm două procente din schimburile noastre. Însă noi privim România ca parte a Uniunii Europene. Referitor la Europa de Est, mentionez că importăm din această zonă (în special din Ucraina, Belarus, Polonia, Cehia) cantităţi importante de produse chimice. România are o îndelungată tradiţie în acest domeniu şi ar putea găsi o piaţă importantă în Brazilia pentru asemenea produse. Mai vreau să menţionez că unul din principalele produse de export ale Braziliei în Europa Centrală şi de Est (către ţări ca Ucraina, Bulgaria, Belarus, Polonia) sunt avioanele produse de Embraer. Ne-am dori ca şi România să se înscrie pe lista utilizatorilor de astfel de avioane.
Implică parteneriatul cu Rusia, via BRICS şi dată fiind relaţia bilaterală pe care aţi dezvoltat-o, limite în abordarea cooperării cu România, în condiţiile în care prezenţa unor componente ale scutului antirachetă a dezvoltat un contencios cu două dimensiuni – Rusia-SUA şi Rusia-România? Divergenţele cu Rusia au fost amplificate şi de abordarea pe care avut-o România, în ultimii aproape 10 ani, în dosarul Republica Moldova.
R.S.R.M.: Fiecare ţară are propriile experienţe în relaţia cu alte state. Ce pot să vă spun este că relaţia Braziliei cu Rusia este excelentă, fiind cel mai mare partener comercial al nostru din Europa, în afara UE. Pe de altă parte, nu cred că există aspecte care să afecteze relaţiile dintre Brazilia şi România, din cauza Rusiei. Nu văd nici o legătură.
Candidatură braziliană
De la 1 septembrie, Organizaţia Mondială a Comerţului va avea un nou director general, mandatul lui Pascal Lamy urmând să înceteze în ultima zi a lunii august. Însă numele câştigătorului va fi cunoscut mult mai devreme, până la finele lunii mai. Unul dintre cei nouă candidaţi, care provin preponderent din Asia, Africa şi America de Sud, este brazilianul Roberto Azevedo, reprezentantul permanent al ţării sale pe lângă OMC. “Organizaţia Mondială a Comerţului este, practic, locul în care se poartă toate discuţiile majore, în care se iau decizii cu privire la reglementarea comerţului global. Brazilia a lansat candidatura unui diplomat, domnul Azevedo, care a dedicat o viaţă acestei instituţii şi care considerăm că poate obţine consensul în chestiuni importante din cadrul OMC şi poate reuşi deblocarea Rundei Doha”, explică ambasadorul Braziliei la Bucureşti, Raymundo Santos Rocha Magno.
