» Julian Schnabel, castigatorul premiului pentru cel mai bun regizor la Festivalul de la Cannes in 2007, este si un foarte prolific pictor.
» Atunci cand Schnabel s-a angajat sa ii faca un portret de mari dimensiuni tenorului Placido Domingo, The New York Times a urmarit intalnirea celor doi artisti.
Julian Schnabel picteaza portrete asa cum o faceau vechii maestri, pornind de la un fundal negru si adaugand apoi straturi de lumina si culoare. In timp ce maestrii isi lacuiau picturile, Schnabel le imbraca uneori cu rasina. Insa, daca vechii maestri aveau nevoie de saptamani, cateodata de luni, pentru a termina un tablou, Schnabel poate termina unul in cateva ore. Lucru care, chiar tinand cont de cateva secole de inflatie, se resimte in mod placut in ziua de salariu.
Joi, Schnabel a realizat portretul lui Peddrick Sheffer, un sofer de camion din York, Pennsylvania, care si-a castigat dreptul de a fi pictat de Julian Schnabel in cadrul unei campanii "nepretuite" a MasterCard (de fapt, portretul nu este tocmai "nepretuit" – un pret estimativ situeaza pictura la 350 de mii de dolari). Schnabel pune cateva melodii de Willie Nelson pentru a-l ajua pe Peddrick Sheffer sa se relaxeze, in timp incearca sa-l convinga sa voteze cu Barack Obama. "I-am spus «Daca iti place portretul meu, ai incredere in mine in privinta asta»", spune Schnabel.
Vineri, folosind o camera Polaroid uriasa din anii ’70, Schnabel l-a fotografiat pe actorul de filme de categorie B Mickey Rourke pentru a ilustra un articol despre noul sau film, "The Wrestler" Apoi, Schnabel s-a apucat de portretul lui Plácido Domingo. Portretul a fost comandat de Opera Metropolitana (Met) pentru aniversarea a 40 de ani de la debutul celebrului tenor. Portretul urmeaza sa fie dezvelit in cadrul galei care va ave loc pe 28 septembrie. "Cei mai multi tenori nu rezista mai mult de 14 ani, daramite 40", spune Peter Gelb, managerul general al Operei Metropolitane. "Am cautat un mod adecvat de a celebra o cariera de o asemenea durata si excelenta. Met are o lunga istorie de portrete de tenori, de mari dimensiuni, dar nu intotdeauna bine realizate. Unele sunt destul de bune, dar unele sunt echivalentul pictat a ceea ce puteti vedea intr-un muzeu de figuri de ceara", adauga Peter Gelb.
De cand acesta a preluat conducerea operei, in 2006, Met s-a deschis catre artele vizuale. Atunci cand l-a contactat pe Julian Schnabel, institutia a dorit sa isi imbunatateasca colectia de picturi si, in acelasi timp, sa refaca legaturile cu societatea si cultura contemporana.
Inainte de a se apuca de portretul lui Domingo, Schanbel, acum in varsta de 56 de ani, purtand pantaloni violet de pijama si papuci maro, isi da jos camasa si pozeaza, la bustul gol, alaturi de Mickey Rourke si Plácido Domingo, pentru New York Times. Cu un marker negru, Rourke a desenat deasupra pectoralului drept al lui Schnabel un tatuaj asemanator cu al lui, cu textul "Am lapte". In timpul acesta, Domingo priveste drept inainte. Fiecare din cei trei barbati ocupa o gramada de spatiu – trei egouri colosale, arzand oxigen cu nemiluita. Din fericire, studioul lui Schnabel, aflat la unul din etajele inferioare ale palazzo-ului din zona West Village din New York, este aerisit si enorm, cu tavane inalte ca ale unei biserici.
Rourke, foarte bronzat, straluceste cu o tenta nenaturala: doar este actorul care s-a intors din morti de mai multe ori decat Burt Reynolds. Domingo este radator si relaxat, fara a lasa sa se vada ca duce de fapt o viata tumultuoasa care pe multi i-ar ruina. Nu numai ca a avut mai multe roluri, si le-a interpretat mai bine, probabil, decat oricare alt tenor din istorie, dar la varsta la care cei mai multi isi reduc repertoriul el si-l imbogateste. Conduce doua companii, Opera din Los Angeles si Opera Nationala din Washington, iar in timpul liber dirijeaza.
"Secretul meu consta in faptul ca imi place ce fac", spune Domingo. "Da, uneori obosesc, dar munca imi da de asemenea foarte multa energie. E important sa ai noroc si sa iti pastrezi vocea in forma, dar conteaza si sa faci aceasta meserie cu pasiune. Nu este genul de munca pentru care sa mergi la birou doar ca sa fii prezent. Trebuie sa ii daruiesti tot ce ai", adauga acesta.
"Sunt cel mai aproape de Picasso din cat poate ajunge cineva intr-o viata de om"
Si Schnabel se poate considera un fel de muzician. In anii ’90 a inregistrat un album de rock numit "Every Silver Lining Has a Cloud". Este insa mai cunoscut ca regizor de film, recent intrand in atentia publicului larg pentru filme precum "Scafandrul si fluturele". Insa ramane si un pictor de o energie, productivitate si incredere in sine prodigioase – "Sunt cel mai aproape de Picasso din cat poate ajunge cineva intr-o viata de om", spune chiar el. Atelierul lui adaposteste zeci de picturi de mari dimensiuni, cele mai multe realizate pornind de la fotografii sau de la la radiografii vechi dintr-un spital francez care au fost marite pe panza si "schnabelizate" cu tus, ulei sau rasina. In unele, o figura luceste pierdut in fundal, in altele valurile de surf par gata sa se rastoarne pe podeaua atelierului.
"Imi place sa privesc ceva care este abia gata sa se formeze. Ma intereseaza dezacordul dintre suprafata si ceea ce se afla in spatele ei", spune artistul. Despre portrete, Schnabel spune: "Nu pictez niciodata pe baza fotografiilor. Ideea de accident sau surpriza este importanta pentru mine. Ma pun intr-o situatie in care nu exista garantia unui bilet de intoarcere. Speri ca portretul va semana cu subiectul, iar ale mele par sa faca asta. Cand pictez pe cineva, incerc sa-l pricep. Este foarte important pentru mine sa surprind sufletul cuiva".
"Nu l-as picta pe Fidel Castro si nici pe George Bush"
Desi nu l-a mai intalnit pe Domingo, Schnabel crede ca "este probabil un om bun, are o figura placuta. Nu vreau sa pictez pe oricine. Nu vreau sa il pictez pe Fidel Castro. Nu i-as face un portret lui George Bush".
Pentru portretul lui Placido Domingo, un asistent de la Met i-a adus acestuia un costum din actul trei al operei "Simon Boccanegra" de Verdi – pantaloni mulati, roba de brocart, capa. "Pantalonii pe corp imi strica parul de pe picioare", spune tenorul in timp ce se imbraca. Dupa ce a terminat, ia o atitudine eroica in fata lui Schnabel si spune: "Unul dintre cele mai bune roluri ale mele este Othelo. si Adorno, din «Simon Boccanegra» este un rol important, dar acum as putea fi si Othello". "Am sa te pictez pe tine ca tu insuti", raspunde Schnabel, explicandu-i ca ii place sa picteze in semi obscuritate pentru a scoate mai mult figura in evidenta.
In timp ce un asistent da drumul unei melodii jazz-rock, cantata chiar de prietenul fiicei artistului, Schnabel se pune pe treaba. Schiteaza rapid, aproape zgariind cu tuse albe panza maro de aproape doi metri inaltime. Peste 20 de minute, pe panza se ivesc forma unui cap, o aura de par si conturul unui bust si al unei armuri. Schnabel se da in pas inapoi si le cere tuturor privitorilor sa paraseasca incaperea. "Acum pun doar lumina pe panza", spune acesta. A inceput putin dupa ora 3 dupa-miaza, iar la ora 6 cineva de la Opera Metropolitana va veni pentru a lua costumul si a-l duce pe Placido Domingo la aeroport.
