Ungurii îลi fac în Transilvania campanie electoralฤ, românii merg, la rândul lor, în Republica Moldova înainte de alegeri pentru a-i convinge pe cei cu paลapoarte luate de la Bucureลti sฤ voteze într-un fel sau altul. Bucureลtiul ลi Budapesta au interese clare în cele douฤ zone ลi fac tot ce pot pentru a-ลi extinde influenลฃa: România asupra Republicii Moldova ลi Ungaria asupra Transilvaniei.
Nu este încฤ prea limpede care e scopul final al Budapestei, dar România ลi-a recunoscut planul revizionist. Preลedintele Traian Bฤsescu a declarat cฤ obiectivul naลฃional al României este unirea cu Republica Moldova ลi i-a încurajat în ultimii ani pe locuitorii de dincolo de Prut sฤ cearฤ cetฤลฃenia românฤ. Dacฤ birocraลฃia autohtonฤ ar fi fost mai flexibilฤ ลi mai eficientฤ, dacฤ funcลฃionarii români ar fi fost mai conลtiincioลi ลi mai motivaลฃi, numฤrul moldovenilor cu paลapoarte româneลti ar fi fost mult mai mare, iar preลedintele ar fi putut pune în aplicare o strategie mai serioasฤ pentru atingerea „noului obiectiv naลฃional“.
Dupฤ aderarea României la Uniunea Europeanฤ ลi la NATO, ลฃara nu a mai avut un scop bine definit, pânฤ la azimutul dat de Traian Bฤsescu referitor la unirea cu Republica Moldova. Acest „obiectiv naลฃional“ îi scoate însฤ din joc pe maghiarii din România, care s-au regฤsit în proiectele euro-atlantice, dar care vor fi cel mult indiferenลฃi faลฃฤ de ideea refacerii României Mari, dacฤ nu cumva vor bascula spre sloganul extremiลtilor de la Budapesta care vorbesc despre revenirea Ungariei Mari. Legea cetฤลฃeniei datฤ de Ungaria pentru a-i ademeni pe maghiarii din statele vecine are aceeaลi ลฃintฤ ca aceea datฤ de Bucureลti pentru a-i transforma pe moldoveni în români.
Vârtejul dezinhibat al recฤderii în istorie este deocamdatฤ doar retoric, dar cei 100 de mii de maghiari din România care vor vota la alegerile generale din Ungaria, programate pentru începutul lunii aprilie, reprezintฤ o mizฤ importantฤ pentru partidele mari cu sediul la Budapesta. Extremiลtii de la Jobbik reprezintฤ doar avangarda, venitฤ în Ardeal pentru a zgândฤri frustrฤrile comunitฤลฃii maghiare, care este nemulลฃumitฤ nu doar de ineficienลฃa guvernelor româneลti – incapabile, de pildฤ, sฤ facฤ o autostradฤ care sฤ traverseze Transilvania ลi sฤ lege astfel ลฃara de Vest –, dar ลi de liderii lor politici trimiลi la Bucureลti.
Mulลฃi maghiari din Ardeal s-ar putea întreba de ce Traian Bฤsescu nu a cerut niciodatฤ interzicerea Noii Drepte sau, mai demult, a Partidului România Mare, înainte de a se rฤzboi cu extremiลtii de la Jobbik, care, pe de altฤ parte, n-ar putea fi interziลi decât printr-o hotฤrâre judecฤtoreascฤ. Succesul Jobbik în rândurile tinerilor maghiari din Transilvania este o replicฤ la incapacitatea UDMR de a-i ลฃine aproape pe aceลtia, dar ลi un rฤspuns la neputinลฃa statului român de a-i oferi comunitฤลฃii maghiare un ลฃel. Eลecul descentralizฤrii ลi regionalizฤrii se contabilizeazฤ astfel mai mult în zonele maghiare, dar ลi în rândul elitelor din Transilvania, care constatฤ cฤ, de la an la an, contribuลฃiile lor la bugetul naลฃional sunt invers proporลฃionale cu redistribuirea de care beneficiazฤ mai puลฃin judeลฃele din Ardeal decât cele din sudul sau estul ลฃฤrii.
Atunci când premierul ungar Viktor Orban militeazฤ pentru autonomia ลขinutului Secuiesc ลi face cadou pe bandฤ rulantฤ cetฤลฃenii maghiarilor, dar ลi românilor din Ardeal, liderii politici de la Bucureลti nu se pot revolta prea mult fiindcฤ ลi ei fac gesturi similare spre Republica Moldova. Sub lupฤ se pot vedea terminaลฃiile periculoase ale oscilaลฃiilor nervoase de la Bucureลti ลi de la Budapesta. Pentru cele douฤ capitale, geografia nu mai este un scop în sine, ci un mijloc pentru resuscitarea naลฃionalismului în prag de alegeri, dar nu numai.