Un cotidian din Romania a mai facut un pas pe calea care duce la consacrarea definitiva, in mentalul colectiv, a unei versiuni edulcorate, teziste si, mai ales, false a Istoriei. Fundatia falsului a fost asezata in vremuri relativ apropiate, care insa multora, mai ales celor din generatiile postdecembriste, li se par de-a dreptul antice si, vai!, demne de a valida, prin respectabilitatea conferita de vechime, o perspectiva potemkinista si interesata asupra Istoriei acestui colt de Europa.
"Opera omnia" (ca "magna" mi-e tarsa sa-i spun) a unui regizor dispus sa ofere stapanilor de-atunci un corpus de reprezentari cinematografice pseudoistorice care sa le legitimeze impostura va fi distribuita, in portii periodice, maselor. Poate mai putin numeroase decat cele care frecventau cinematografele sau erau duse acolo cu sarcina de la Partid, in Epoca de Aur Contrafacut, dar, in contextul superficialitatii cunostintelor dobandite in scoala, suficiente pentru a face diferenta intre cunoasterea unei istorii oneste, in cautare de lectii pentru viitor, si perpetuarea unor falsuri grosolane pe care Puterea comunista le voia singurele oglinzi in care ne era ingaduit sa ne privim, ca indivizi, ca natiune si ca stat. De fapt, vorbim despre un fals in interiorul altuia, cea de-a doua minciuna fiind insasi societatea "socialista multilateral dezvoltata" care ne-a mutilat vietile fizic si psihic. O oranduire pe care cei mai multi din generatia mea o credeam vesnica, adica dainuitoare dincolo de orizontul nostru biologic.
La prima vedere, n-a fost sa fie asa: a venit, nu-i asa, Revolutia si ne-am mantuit! Judecand insa dupa multe aspecte ale realitatii prezentului, nu putine falsuri atunci la ordinea zilei continua sa ne insoteasca insidios vietile.
Rupturi complete cu trecutul nu exista decat in imaginatia ideologic inflacarata a marginalizatilor unor societati asezate sau a unor intelectuali adevarati, dar naivi, care sunt si primii dezamagiti de regimul pe care l-au ajutat sa se nasca cu forcepsul. Daca nu isi prostitueaza sufletul, acesti intelectuali devin si primele victime ale noului regim, pe ai carui conducatori ii complexeaza. Cel putin asa au stat lucrurile pana la instaurarea comunismului. La urmatoarea faza de tranzitie, schimbarea nu a mai fost gandita de intelectuali si gestionata de marginalizati cu muschii umflati de o putere militara straina, ci de copii si nepoti ai unora dintre acestia.
Evolutia sociala ramane o himera cu urmari periculoase daca nu este rodul eforturilor unor vizionari din randul pastratorilor unei traditii inchegate de-a lungul secolelor, nu al deceniilor. La noi adevaratii gardieni ai traditiei au infundat puscariile sau au fost neutralizati prin alte mijloace, in timp ce impostori lipsiti de demnitate si de sentimentul ridicolului s-au erijat in aristocrati ai spiritului, ajutandu-i pe tovarasii de impostura aflati la putere, inventand o versiune contrafacuta a Istoriei. Astazi vocile celor mai buni istorici, care incearca sa redea Istoriei statutul de stiinta neinregimentata politic, se pierd in vacarmul informational. Filmele pseudoistorice razbat insa pana la constiinta noilor generatii, continuand opera de deformare a perceperii trecutului.
Nu ne-am priceput (sau nu am fost lasati) sa inchidem nici in aceasta privinta sinistra paranteza deschisa dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand de-abia fusese inchisa o alta, la fel de sinistra si de ucigasa, dar mult mai scurta ca durata. Neispasirea acestui "pacat originar" ne costa deja si ne va costa inca multa vreme.
