12.4 C
București
duminică, 5 mai 2024
AcasăSpecialIohannis și câteva limite ale reinventării instituției prezidențiale

Iohannis și câteva limite ale reinventării instituției prezidențiale

Președintele ales pentru că nu provenea din inima sistemului își păstrează o zonă de confort care îl izolează de diversitatea societății care a pariat pe el.

Puterea șefului statului nu este direct pro­por­țională cu popularitatea sa. Totuși, în Ro­mâ­nia, atât cultura politică dominantă, cât și cul­tura instituțională a statului tind să per­so­na­li­zeze puterea și să împingă res­ponsabilitatea, simbolic sau efec­tiv, către titularul ei „su­prem“. Președintele este ast­fel învestit cu o speranță ca­re îl depășește instituțional, dar pe care o poate folosi pen­tru a-și mări puterea. In­vitarea partidelor la Cotroceni face parte în mod tipic din acest exercițiu prin care po­pu­laritatea devine o pârghie de putere. Dar ea nu este completă, câtă vreme președintele nu este mai activ în a ne explica încotro se îndreaptă România și unde ar vrea el să se îndrepte. Nevoia de cuvântul pre­zi­dențial nu este deloc rezultatul unei nostalgii cezariste, ci rezultă din nevoia de trans­pa­ren­ță. Pe cât România azi este ilizibilă cetățenilor săi, pe atât responsabilitatea prezidențială es­te importantă, pentru a explica, a da în­cre­de­re, a păstra speranța colectivă de la momen­tul alegerii sale.

Citește continuarea textului în Revista 22.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă