Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

EXCLUSIV. Un secretar de stat teolog a obţinut două doctorate cu o singură teză copiată. Cristian Petcu a chemat paza, când RL l-a întrebat despre această dezvăluire. VIDEO

Secretarul de stat din Ministerul Culturii, Cristian Petcu, a obţinut două titluri de doctor în două domenii diferite, istorie şi teologie, folosindu-se de două teze care conţineau într-o proporţie covărşitoare ...

Share

Razvan Chiruta 0 comentarii

23.02.2014 - 17:06

Secretarul de stat din Ministerul Culturii, Cristian Petcu, a obţinut două titluri de doctor în două domenii diferite, istorie şi teologie, folosindu-se de două teze care conţineau într-o proporţie covărşitoare acelaşi text.

Mai mult, în ambele lucrări, demnitarul a preluat fragmente din autori deja publicaţi, fără să folosească ghilimelele, lăsând impresia că formulările îi aparţin. Peste toate acestea, în teza de doctorat în teologie, Cristian Petcu face trimiteri la bucăţi din teza sa în istorie, dar care aparţin, de fapt, altor autori. Când am dorit să aflăm cum comentează situaţia, secretarul de stat a avut o reacţie surprinzătoare.

Autorii preferaţi ai lui Petcu

Cristian Petcu a obţinut titlul de doctor în istorie în 2009, cu o teză intitulată „Guvernarea Miron Cristea”, pe care a susţinut-o la Universitatea Valahia din Târgovişte. Lucrarea a fost apoi publicată la Editura Enciclopedică. În 2010, actualul secretar de stat din Ministerul Culturii a reuşit să devină şi doctor în teologie, la Craiova, cu o teză care avea o temă asemănătoare cu prima: „Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în perioada interbelică (1918-1940) şi bazele ei canonice”. Aceasta din urmă nu a mai fost publicată, ci doar depusă oficial la biblioteca universităţii.

Ambele teze ridică însă mai multe semne de întrebare în privinţa corectitudinii cu care au fost redactate. În primul rând, doar din compararea celor două reiese faptul că cel puţin 35 de pagini absolut identice au fost folosite în ambele lucrări. De altfel, chiar Cristian Petcu citează în teza în teologie fragmente din lucrare sa în istorie.

Apoi, demnitarul a preluat fraze, paragrafe şi chiar pagini întregi, fără să schimbe nimic şi fără să folosească ghilimelele, din alte surse pe care le menţionează doar în notele de subsol. Din punct de vedere al standardelor academice, metoda nu-l absolvă pe secretarul de stat de acuzaţia de încălcare a deontologiei ştiinţifice.

Cristian Petcu se foloseşte, cel mai frecvent, de munca altor autori precum Antonie Plămădeală, cu cartea „Contribuţii istorice privind perioada 1918-1939”, Ion Rusu Abrudeanu, cu cartea „Dr. Miron Cristea”, Mircea Păcurariu, cu cartea „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, cu lucrarea „Drept Canonic Ortodox, legislaţie şi administraţie bisericească”.

Citeşte şi: Secretarul de stat cu două doctorate-problemă, protejat de ministrul Culturii şi Mitropolitul Olteniei

Alte exemple de fraudă

La paginile 104-105, din cartea „Guvernarea Miron Cristea”, regăsim următorul paragraf: „La împlinirea vârstei de 6 ani, este dat de părinţi la şcoala confesională românească din comună. De la început, copilul arată o mare dragoste de carte, ceea ce îi îndeamnă pe părinţi, după doi ani, să-l ducă la şcoala primară săsească din Bistriţa. (...) Cristea a devenit student al Facultăţii de Litere şi Filosofie de la Universitatea din Budapesta, unde fusese trimis de mitropolitul Sibiului, Miron Romanul, la stăruinţa lui Ioan Popescu, eminent profesor de pedagogie de la Seminarul Andreian din Sibiu”. Deşi, în subsolul paginii, secretarul de stat menţionează sursa, adică un volum al lui Ion Rusu-Abrudeanu, nu trece în ghilimele paragraful respectiv, aşa cum cere Codul studiilor universitare de doctorat, în vigoare în România. Aceasta „tehnică” e folosită abuziv pe parcursul întregii cărţi.

De altfel, Cristian Petcu nu se mulţumeşte cu atât, el preia ca atare inclusiv subtitlurile din alte lucrări. Astfel, la pagina 176 din aceeaşi teză, „Guvernarea…”, apare subtitlul „reînhumarea osemintelor lui Constantin Brâncoveanu”, identic până la ultima literă cu subtitlul de la pagina 32 din cartea lui Antonie Plămădeală “Contribuţii istorice privind perioada 1918-1939”. Apoi, ambele subtitluri se continuă cu fragmente similare.

Exemplele nu se opresc aici. Situaţii controversate similare se regăsesc şi în lucrarea de doctorat a lui Cristian Petcu intitulată “Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în perioada interbelică (1918-1940) şi bazele ei canonice”. Astfel, la pagina 159 apare un fragment întreg preluat din lucrarea „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, scrisă de Mircea Păcurariu cu 16 ani mai devreme.

La pagina 37 din lucrarea actualului demnitar de la Ministerul Culturii putem citi, 100% identic, un fragment din acelaşi Mircea Păcurariu. “Episcopul Vartolomeu Ştefănescu al Râmnicului şi Noului Severin a citit apoi actul de înfiinţare a Patriarhatului ortodox român, în care se sublinia, între altele, că «poporul român îşi înfiinţează de astăzi înainte, prin propria lui suveranitate politică şi bisericească, Patriarhatul pentru Biserica Ortodoxă Română»”, putem citit în ambele lucrări, scrise la distanţă de mai bine de un deceniu una de cealaltă. (VEZI GALERIA FOTO)

continuare în pagina 2 - vezi motivul invocat de Cristian Petcu pentru a evita o discuţie cu reporterii României libere

Ce prevede codul academic

Codul studiilor universitare de doctorat, în vigoare în România, stabileşte criterii deontologice clare privind modul cum trebuie realizate tezele de doctorat. În art. 20, se arată că atât şcoala doctorală, cât şi conducătorul de doctorat au obligaţia de a informa doctorandul asupra eticii ştiinţifice, profesionale şi universitare, veghind asupra respectării prevederilor deontologice pe parcursul cercetării de doctorat, dar şi asupra respectării prevederilor deontologice în redactarea tezei de doctorat.

”În cazul unor eventuale fraude academice, unor încălcări ale eticii universitare sau unor abateri de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică, inclusiv a plagiatului, studentul-doctorand şi/sau conducătorul de doctorat răspund în condiţiile legi”, se arată în acelaşi document.

Demnitarul a chemat paza împotriva reporterilor

Am încercat să obţinem un punct de vedere şi din partea secretarului de stat Cristian Petcu cu privire la modul cum au fost redactate cele două teze de doctorat ale dumnealui.

L-am contactat iniţial telefonic, iar demnitarul ne-a invitat la o discuţie la sediul Ministerului Culturii. Din cele două discuţii telefonice pe care le-am avut, Cristian Petcu a înţeles că întâlnirea va fi între domnia sa şi un singur reporter al Rl.

Ulterior, când a văzut că la discuţie au venit doi jurnalişti, acesta i-a cerut, absolut nejustificat, unuia dintre noi să plece. “Dar v-aţi înmulţit între timp”, au fost primele cuvinte ale secretarului de stat, care nu a mai folosit nici o altă formulă de politeţe. “Aşteptam o singură persoană, ca atare o să ne ţinem de cuvânt. Eu am întrevedere cu o singură persoană, nu m-aţi anunţat altfel de ieri”, a insistat Cristian Petcu.

L-am întrebat pe demnitar ce importanţă are dacă discută cu unul sau doi ziarişti, iar secretarul de stat a răspuns sec: “Aşa”. La insistenţele noastre de a rămâne, pentru că tema discuţiei noastre sunt acuzaţii grave de plagiat, Cristian Petcu a chemat o persoană din serviciul de pază al ministerului. “Paza, ia-l pe dumnealui”, astfel s-a încheiat discuţia cu demnitarul statului român.

Am încercat să-i contactăm şi pe coordonatorii celor două teze, principalii responsabili pentru modul cum sunt realizate aceste lucrări. Prof. univ. dr. Ion Calafeteanu, îndrumător pentru lucrare în Istorie, şi Înalt Preasfinţitul Irineu Popa, pentru doctoratul în Teologie, nu au răspuns la telefon pentru a-şi spune punctul de vedere.

Cine este Cristian Petcu

Cristian Petcu a fost numit secretar de stat în Ministerul Culturii în 2013 şi provine de la PNL Dâmboviţa. Anterior, acesta deţinuse funcţia de director general al Institutului Naţional al Patrimoniului, postură din care a coordonat activitatea de finanţare a proiectelor culturale la nivel naţional. Cristian Petcu este lector universitar titular la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Târgovişte şi conferenţiar asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova.

 

PRECEDENT

Ministrul Culturii şi-a asumat o carte scrisă de altcineva

Ministerul Culturii nu este pentru prima dată în mijlocul unui scandal de plagiat. România liberă a relatat, în ianuarie, despre faptul că teza de doctorat a ministrului Gigel Ştirbu prezintă multe semne de incorectitudine ştiinţifică. Notele şi referinţele din subsolul paginilor cărţii sale „Liberalismul românesc în anii 1930-1940” sunt incomplete şi au trezit suspiciuni în mediul academic. O verificare la Arhivele Naţionale demonstrează că liberalul nu a călcat pragul acelei instituţii pentru a se documenta, deşi menţionează în lucrare numeroase referinţe la documente de arhivă. Ulterior, neregulile constatate de RL în teza de doctorat a ministrului Culturii au fost confirmate inclusiv de coordonatorul lucrării acestuia, profesorul universitar doctor Gheorghe Sbârnă.

Gigel Ştirbu a mai fost acuzat că şi-a trecut în CV-ul publicat pe site-ul Camerei Deputaţilor o carte despre viaţa religioasă din România care a mai apărut în două ediţii mai vechi sub coordonarea altor persoane, iar conţinutul celor trei ediţii este aproape identic.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...