26.1 C
București
joi, 18 iulie 2024
AcasăSpecialINTERVIU EXCLUSIV. Ce schimbări vrea să facă noul președinte al instituției care...

INTERVIU EXCLUSIV. Ce schimbări vrea să facă noul președinte al instituției care se ocupă de plagiatele din România

Profesorul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj, a fost ales săptămâna trecută președinte al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), o instituție importantă în procesul de acordare, analiză și retragere a titlurilor de doctor.

Ne amintim că în anul 2012, ministrul interimar al Educației, Liviu Pop, a desființat CNATDCU în timpul ședinței în care Consiliul a decis că fostul premier Victor Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Referitor la acest subiect, noul președinte a explicat, într-un interviu acordat în exclusivitate „României libere“, că dacă decizia privind acordarea sau retragerea titlurilor de doctor se mută la nivelul universităților, atunci Universitatea București (care a dat deja un verdict de plagiat pentru Victor Ponta) poate să ia singură o decizie în cazul fostul premier. Dacă viitoarele prevederi legale elaborate de Ministerul Educației nu se vor aplica retroactiv, atunci soarta doctoratului lui Victor Ponta va fi decisă tot de ministrul Educației, ne-a declarat Ioan-Aurel Pop.

În acest moment, atribuțiile CNATDCU în privința plagiatelor nu sunt foarte clare, și pentru că Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică o serie de modificări aduse „Legii Educaţiei” și „Codului studiilor universitare de doctorat”,  care ar da posibilitatea universităţilor să retragă titlul de doctor tuturor celor care au dobândit această distincție, inclusiv politicienilor.

Pe de altă parte, universitarul se exprimă în favoarea publicării online a tezelor de doctorat și spune că nu trebuie făcute diferențe atunci când există suspiciuni de plagiat.

Care sunt prioritățile ­dumneavoastră ca  președinte al CNATDCU?

I.A.P.: Cred că, în acest moment, cel mai important lucru este ca eforturile noastre comune să fie orientate spre restabilirea încrederii în instituția pe care o conduc. În ultima vreme, am constatat cu toții că a existat un asediu permanent asupra imaginii CNATDCU, ceea ce a dus la o diminuare a încrederii publice în această instituție. Pentru a evita o decredibilizare a sa, voi căuta, împreună cu colegii mei, să pun în mișcare toate mecanismele de transparentizare și de comunicare pe care le avem. Sunt convins că multe din lucrurile negative vehiculate astăzi în diverse medii în legătură cu CNATDCU se datorează, în special, lipsei de comunicare sau mai exact unei comunicări insuficiente.

În al doilea rând, voi insista asupra întăririi eticii în activitatea didactică și de cercetare, mizând, printre altele, pe corelarea activității noastre cu cea a celorlalte instituții implicate în stabilirea standardelor, în evaluarea și îmbunătățirea permanentă a calității didactice și a relevanței rezultatelor cercetării. În al treilea rând, așa cum am mai spus în alte contexte, pentru mine cei mai importanți sunt oamenii. Ne vom asigura că în comisiile de specialitate sunt prezenți specialiști cu o operă semnificativă, recunoscuți de profesioniștii domeniului. Vom căuta să îi responsabilizăm și să îi determinăm să dorească să participe la efortul de ­dezvoltare a cercetării în România. Vom face apel la experți care să aducă un plus de greutate muncii în comisiile de specialitate și să formuleze și să promoveze standardele excelenței pentru domeniul pe care îl ­reprezintă.

Vor exista schimbări la ­nivelul structurii CNATDCU și la ­nivelul atribuțiilor?

I.A.P.: Nu cred că trebuie să începem cu schimbări de structură, ci mai degrabă cu schimbări la nivel de implicare și responsabilizare. Totodată, observați și dumneavoastră că parcurgem o perioadă foarte dinamică de înnoiri venite dinspre decizia guvernamentală. Deja trebuie să ținem cont de schimbarea de atribuții presupusă prin deplasarea responsabilității dinspre CNATDCU înspre universități, în privința deciziilor celor mai importante legate de acordarea și obținerea titlului de doctor în diverse ramuri ale științei, ca și în privința mecanismelor presupuse de retragerea acestuia. În chip logic, ar trebui să urmeze și modificări de structură, fiindcă regulile noi presupun adesea și redimensionarea unor comisii, apelul la oameni noi etc.

Care va fi rolul CNATDCU în ceea ce privește acordarea, analiza și retragerea titlurilor de doctor?

I.A.P.: Trebuie să mai avem un pic de răbdare până avem toate schimbările de ordin juridic pe care le preconizează Ministerul Educației. Domnul ministru Adrian Curaj a anunțat deja câteva mecanisme care să facă mai funcțională decizia cu privire la acordarea sau retragerea titlului de doctor. În contextul în care decizia este mutată la nivelul universității și a structurilor Academiei, CNATDCU va avea în continuare un rol important în ceea ce privește reglarea mecanismelor, mai ales atunci când intervin situații de criză, cum ar fi cea a retragerii unui titlu. CNATDCU va avea atribuții în mecanismele de asigurare a respectării deontologiei universitare, dar și în privința evaluării, chiar a analizei făcute prin apel la experți interni și internaționali. CNATDCU va avea un rol foarte important, deoarece va funcționa sub forma unei instanțe de apel. Dar mai întâi trebuie să vedem forma finală a documentelor pe care le avem, așa cum știți, supuse dezbaterii publice. Trebuie să așteptăm modificările legislative sau hotărârile de guvern și ordinele de ministru.

Există mecanisme de ­monitorizare și control ­care pot aduce o mai mare transparență în ceea ce privește tezele de doctorat?

I.A.P.: Sunt convins că o mare parte a problemelor vor fi rezolvate prin faptul că decizia va fi transferată la nivelul universităților și a institutelor Academiei, iar prin acestea la nivelul școlilor doctorale. Rezolvarea problemelor trebuie să înceapă la nivelul școlilor doctorale și a muncii de cercetare propriu-zise – prin elaborarea și evaluarea lucrărilor în această instanță – sub coordonarea fiecărei persoane cu drept de a conduce doctorate și a comisiilor de îndrumare ale fiecărui candidat. Responsabilizarea la acest nivel va conduce la o mai mare responsabilitate la nivelul universității și va duce, în cea mai mare măsură, la eliminarea posibilității de a ajunge în faza de susținere cu teze plagiate. Utilizarea verificărilor de conținut, a softurilor antiplagiat e de la sine înțeleasă. Cred că este deja o metodă larg utilizată de toți conducătorii de doctorat. Trebuie să ne asigurăm de faptul că aceste instrumente sunt întotdeauna și în mod corect utilizate. Suplimentar, cred că este benefic să începem cu publicarea pe site-urile universităților a tezelor de doctorat ce urmează a se susține și să facem mai apoi eforturi pentru a da acces online pentru toate tezele publicate anterior. Pentru aceasta trebuie să fie corelate deciziile noastre și prevederile legislative. De asemenea, cred că tezele deja susținute și trimise sub formă electronică la CNATDCU spre confirmare, trebuie puse pe site-ul instituției, astfel ca membrii comisiilor de specialitate să le poată examina din timp, pe îndelete.

Care este poziția ­dumneavoastră în ­legătură cu suspiciuni de plagiat ce planează asupra unor ­politicieni?

I.A.P.: Ca profesor și cercetător, ca editor al unei reviste cu o foarte bună recunoaștere internațională, dar și ca rector, am militat mereu pentru însănătoșirea mediului universitar în ceea ce privește cali­tatea publicațiilor și inter­naționalizarea lor. Această atitudine are deja cuprinsă în sine o opțiune fermă în ceea ce privește respectarea calității de autor, a rezultatelor produse de diverși cercetători, ceea ce presupune și o recunoaștere a muncii depuse și a creativității lor. Dincolo de problema ones­tității intelectuale, plagiatul reprezintă atât o formă de furt, cât și o formă a totalei lipse de respect a plagiatorului în raport cu creația și munca depusă de alți autori. Prin urmare, este vorba de o problemă cu certe conotații juridice și cu o dimensiune etică. Am dezaprobat întotdeauna aceste încălcării ale legii și ale moralei în activitatea didactică și de cercetare.

În privința plagiatului, eu nu fac nici o deosebire între cercetători, fie ei tineri cercetători, sau politicieni cu vizibilitate. Toți cei ce doresc să desfășoare activități de cercetare au dreptul să o facă, dar trebuie să înceapă prin cunoașterea regulilor, cu respectarea deontologiei și cu un respect față de categoria profesională angajată în câmpul cercetării. Fie că sunt politicieni sau oameni ce lucrează în mediul privat sau în universități, fără deosebire, trebuie să se supună acelorași exigențe. Nu aș dori să ne concentrăm numai asupra politicienilor sau a persoanelor ce au o anumită vizibilitate publică. Absolut toți cei ce își doresc titlul de doctor trebuie să desfășoare o cercetare cu rezultate originale, care să le aparțină. Toți cei care nu respectă regulile în domeniul cercetării, trebuie să fie trași la răspundere și să fie sancționați pe măsura faptei lor.

Cum comentați faptul că deși Universitatea București a dat un verdict de plagiat în cazul tezei de doctorat a lui Victor Ponta, până în acest moment fostul premier a rămas cu acest titlu?

I.A.P.: În cazul fostului prim-ministru Victor Ponta, Comisia de etică de la Universitatea București a dat o anumită decizie, diferită de cele ale altor instituții, apelând la experți în domeniu. În condițiile în care decizia privind acordarea sau retragerea titlurilor de doctor se mută la nivelul universităților, în numele autonomiei universitare și a prevederilor legale și deontologice, Universitatea București va putea decide singură care este cea mai bună cale de urmat în acest caz. Dacă prevederile legale cele noi nu se vor aplica retroactiv, cum ­înclină să ceară juriștii, atunci va decide ministrul Educației. Cazurile de politicieni cu teze de doctorat elaborate mai recent (ca și cele ale unor persoane publice private de libertate, autoare de cărți scrise în detenție) au conotații speciale numai ­fiindcă interesul opiniei publice este foarte mare. Dar, în privința exigenței, tratamentul trebuie să fie egal. Iar prima instanță care să constate sau nu plagiatul, nu trebuie să fie o ­comisie de etică, oricât de exigentă și de corectă ar fi, ci un grup de specialiști independenți, cu lucrări proprii în domeniul res­pectiv. Chiar Comisia de etică respectivă ar trebui să apeleze la specialiști. Abia după pronunțarea specialiștilor, ar urma decizia comisiei de etică a universității. Dacă s-ar face contestație, atunci CNATDCU ar trebui să purceadă iarăși la supunerea lucrării respective atenției specialiștilor săi. Nu se pot judeca lucrări de istorie de către geografi și nici lucrări de psihologie de către biologi! Altminteri, riscăm decizii eronate și contestabile.

"Plagiatul reprezintă atât o formă de furt, cât și o formă a totalei lipse de respect a plagiatorului în raport cu creația și munca depusă de alți autori.“ – Ioan-Aurel Pop, președinte al CNATDCU

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă