Potrivit statisticilor, în România, aproape 65.000 de persoane suferă în fiecare an un accident vascular cerebral, 31 la sută din pacienţi având vârste cuprinse între 20 și 50 de ani.
Accidentul vascular cerebral (AVC) este a treia cauză de deces, după bolile de inimă şi cancer. Aproximativ un milion de accidente vasculare cerebrale se înregistrează anual în Europa, studiile fiind raportate la o populaţie de 500 de milioane de locuitori.
La Bucureşti a avut loc conferința ThinkHealth, prima dezbatere despre sistemul românesc de sănătate din perspectiva „zilei de după mâine”. Specialişti din domeniul medical, dar şi politicieni şi reprezentanţi ai autorităţilor au dezbătut Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020, în care este detaliat şi impactul bolilor cardiovasculare în rândul românilor, în contextul în care, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 60,2% din decesele înregistrate în ţara noastră sunt atribuite bolilor circulatorii.
Potrivit Planului Global de Acţiune al OMS privind prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile 2013-2020, printre obiectivele generale care trebuie îndeplinite până în anul 2025, se numără reducerea cu 25% a riscului mortalităţii asociate bolilor cardiovasculare, iar cel puţin 50% din pacienţii eligibili ar trebui să primească tratament şi consiliere pentru prevenirea infarctului şi a accidentelor vasculare cerebrale (AVC).
Invitată de onoare la eveniment, Pnina Rosenzweig, președinta Asociaţiei The Neeman din Israel, care se ocupă de pacienţii cu AVC, a declarat în exclusivitate pentru „România liberă“ că prevenirea bolilor cardiovasculare ar trebui să fie o prioritate pentru guvernanţi şi pentru autorităţile din sistemul sanitar românesc.
Pnina Rosenzweig: Aş putea să vă povestesc care este situaţia în Israel, cum a fost tratat acest subiect în ultimii 10-20 de ani şi sper ca ceea ce am reuşit noi să facem să vă ajute, să vă inspire şi pe dumneavoastră să îmbunătăţiţi situaţia în România. În Israel, oamenii se raportau la accidentul cerebral ca făcând parte din viaţa unui om. Îmbătrâneşti, faci un accident cardiovascular şi, apoi, mori. Ca şi cum nu ai putea face nimic în prevenirea AVC-ului. Trebuie să ştim că nu este normal să fie aşa, că putem să facem mult mai mult decât facem pentru a preveni o nenorocire.
O persoană afectată de un accident vascular, dacă rezistă şi mai trăieşte, o să trăiască greu, având afectate abilităţile de a vorbi, de a merge şi de coordonare, devenind, astfel, dependentă de cei din jur. Puţini ştiu, de exemplu, că aproape că nu există semnale atunci când are loc un AVC, deoarece schimbarea tensiunii arteriale nu cauzează dureri fizice. Îţi poţi continua normal activităţile zilnice, iar când presiunea sângelui urcă dintr-o dată este prea târziu. Însă, cu toate acestea, o persoană care suferă un AVC are câteva ore la dispoziţie, este vorba de primele 4 ore după accident, pentru a ajunge la medic şi poate primi un tratament special care îi poate salva viaţa sau măcar să-i diminueze consecinţele AVC-ului.
Am văzut în ultimul raport Eurostat că aproape jumătate dintre decesele înregistrate în România puteau fi prevenite şi că la baza majorităţii acestora s-au aflat infarctul şi atacul cerebral. Sunt nişte date alarmante la care toţi actorii sistemului de sănătate trebuie să se uite cu mare atenţie şi să găsească soluţii.
Cum aţi reuşit să implementaţi strategia de protecţie a pacienţilor cu AVC şi cum ajută politicile guvernamentale de sănătate din Israel la prevenirea bolilor cardiovasculare? Cât de mult poate influenţa lucrurile o asociaţie de pacienţi?
P.R.: Eu mă ocup de administrarea unui organizaţii de pacienţi cu AVC, înfiinţată acum 20 ani. Avem două obiective: primul este acela de a informa oamenii asupra modificărilor care vor apărea în stilul lor de viaţă atunci când se reîntorc acasă, după accident, şi ce au de făcut pentru a supravieţui, şi, în al doilea rând, de a influenţa Guvernul să schimbe politicile publice cu privire la modul de abordare/tratare a AVC-ului, pe partea de legislaţie şi de alocări bugetare.
În acest scop, am alcătuit un comitet consultativ cu privire la AVC compus din medici specialişti şi experţi în această problematică, care ne-a consiliat cum putem să abordăm autorităţile într-un mod profesionist, cu propuneri concrete. În acel moment, guvernul isarelian şi‑a dat seama că este mai uşor şi mai ieftin pentru sistemul de sănătate să previi AVC decât să îl tratezi ulterior. Am făcut nenumărate demersuri la Parlament – desigur, în prima fază nimeni nu era interesat de subiect. Însă mesajul nostru a fost tranşant: 1 din 6 oameni, fie ei şi parlamentari, vor fi afectaţi de AVC, iar suferinţa este mare, având în vedere că dintr-o dată pacientul nu mai poate să vorbească, să meargă etc.
Acum am ajuns să avem un adevărat plan naţional de prevenţie, ceea ce în România nu există, însă ne-a luat mulţi ani ca să ajungem aici.
Am organizat zeci de evenimente prin toată ţara, zeci de întâlniri cu autorităţile, cu cadrele medicale, am făcut sute de materiale de informare. În timp, am reuşit să convingem autorităţile şi spitalele să devină partenerii noştri. Astăzi, tratarea AVC-ului face parte din Strategia Naţională a Departamentului Sănătăţii din Israel. Avem chiar şi o instituție spe-cială al cărei rol este de a reduce incidenţa AVC-ului în rândul populaţiei. Noi lucrăm cu Guvernul, dar în acelaşi timp provocăm autorităţile să facă mult mai mult pentru oameni. Acesta este mesajul pe care il pot transmite românilor. În plus, este important ca şi în România să existe o asociaţie pentru pacienţii cu AVC. Acest tip de organizaţie există cam peste tot în Europa, aşa cum este SAFE Stroke, o asociaţie vest-europeană. Prin intermediul ei se va organiza o întâlnire la Amsterdam, în decembrie, la care vor veni filialele din toate ţările, un eveniment prin care se va în-cerca sensibilizarea Consiliului European pentru a oferi fonduri.
Când vorbim despre prevenirea accidentului vascular cerebral nu vorbim de forţa divină. În 95% din cazuri chiar se poate face ceva. Bineînţeles că fiecare ţară are problemele sale, dar dacă nu te lupţi tu ca pacient, problema ta va fi ultima de care se vor ocupa autorităţile. În Israel, există unităţi de tratare a atacului de cord în fiecare spital, iar acum spitalele vor fi dotate şi cu unităţi speciale pentru AVC. În prezent, cheagul de sânge este scos printr-o incizie la nivelul abdomenului, deci nu mai este nevoie să fie deschis creierul propriu-zis. Este foarte important să se insiste pe modalităţile de prevenire şi, apoi, pe recuperare.
Credeţi că România este pregătită să salveze pacienţii cu AVC, să facă o prevenţie eficientă a bolilor cardiovasculare, conform directivelor OMS?
P.R.: Vă pot spune că totul ţine de bani, de buget. Dacă politicienii şi oamenii de decizie vor hotărî că acest subiect este important, atunci nu este atât de dificil de implementat. Faceţi parte din Europa, locuiţi lângă lumea vest-europeană. Este vorba doar de a face un efort în acest sens. Din punctul meu de vedere, oricine poate fi un pacient, un politician sau oricare alt cetăţean al ţării.
