Mai mult decât atât, strategi ai Kremlinului i-au ajutat pe cei de la Vocea Rusiei cu analize specializate astfel încât mesajele transmise să fie cât mai credibile. Mircea Popa susţine, pe de altă parte, că relaţiile dintre România şi Rusia sunt reci în acest moment fiindcă oficialii de la Bucureşti nu au avut în jurul lor oameni agreaţi de Moscova care să le deschidă drumul şi să-i iniţieze. Rusia „aşteaptă o schimbare în România care să fie în favoarea Rusiei”, spune Popa, explicând în acelaşi timp că lideri ai Partidului Democrat aflat la putere în Statele Unite l-ar susţine pe Victor Ponta în războiul cu Traian Băsescu.
Chiar înainte de suspendarea lui Traian Băsescu, Vocea Rusiei a interpretat criza politică din România în favoarea USL. Credeţi că semnalele transmise prin acest site finanţat de guvernul rus reprezintă poziţiile Kremlinului?
M.P.: Reprezintă şi poziţia Kremlinului, în orice caz Kremlinul le-a sugerat celor de la Vocea Rusiei să fie atenţi la ceea ce se întâmplă la Bucureşti. Eu aş face însă o altfel de observaţie: evenimentele din România sunt importante nu doar pentru Europa, ci şi pentru Rusia, iar vestea bună este că Vocea Rusiei a abordat evenimentele şi personajele fără să le eticheteze şi folosind un limbaj civilizat.
Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când propaganda rusească se implică în mod direct şi zilnic într-o campanie electorală din România. De ce este atât de important acest război dintre USL şi Traian Băsescu pentru oficialii de la Moscova?
M.P.: Din mai multe motive, între altele şi fiindcă România este una dintre cele mai mari ţări ortodoxe, iar unul dintre proiectele Moscovei de revenire la statutul de mare putere este cel de valorificare a punţilor de legătură între statele ortodoxe. Grecia, Serbia, Bulgaria sunt ţările din afara CSI pe care Moscova le tratează cu maximă importanţă.
Revenirea la statutul de mare putere pe această axă a ortodoxiei ar presupune şi refacerea legăturilor de vasalitate cu sateliţii ei?
M.P.: Nu cred că Rusia are nevoie de noi teritorii.
Are nevoie de influenţă, dar în ce fel şi-o poate extinde asupra unor state ortodoxe care acum sunt membre ale UE şi NATO?
M.P.: În timp, îşi va face parteneriate şi va încerca pe toate căile să-şi apropie România ca partener. Indiferent unde se află România, Moscova nu va putea face abstracţie de această mare ţară ortodoxă.
În multe dintre articolele acestea apărute în ultimele două luni în Vocea Rusiei, USL primeşte sfaturi, liderilor acestei alianţe li se arată un azimut, care în cele din urmă este pus în operă. Să fie doar o coincidenţă între ceea ce recomandă Kremlinul prin oficiosul său şi ceea ce fac reprezentanţii USL în România?
M.P.: Acest lucru dovedeşte că cei care se ocupă de ceea ce se întâmplă în România sunt foarte buni analişti. În fond, Guvernul Ponta nu poate lua decizii chiar atât de imprevizibile încât să nu poată fi dibuite de analiştii ruşi.
În cazul despre care vorbim a fost însă invers, sugestiile Moscovei au apărut pe site-ul Vocii Rusiei şi abia apoi au avut loc acţiunile Guvernului Ponta îndreptate împotriva lui Traian Băsescu.
M.P.: Eu zic că deciziile USL sunt raţionale şi erau uşor de anticipat. În plus, Vocea Rusiei are sprijinul unor structuri de analiză. Vocea Rusiei este într-adevăr o instituţie serioasă, dar este ajutată de expertiză specializată.
De unde vine această expertiză specializată, din zona strategilor de la Kremlin?
M.P.: Sigur.
Ce câştigă Moscova pe termen mediu, să spunem, din acest conflict din România în care a fost prezentă, probabil în mai multe feluri, dar vizibil mai ales prin Vocea Rusiei?
M.P.: Credibilitate. Rusia are nevoie de credibilitate, fiindcă adesea este tratată ca o ţară nedemocratică, de aceea are mare nevoie să aibă opinii care să fie auzite, dar mai ales care să se confirme.
De ce ar susţine Kremlinul USL în acest război?
M.P.: Din textele difuzate de Vocea Rusiei rezultă o singură concluzie: Kremlinul nu-l simpatizează pe Traian Băsescu.
Unde a greşit Traian Băsescu?
M.P.: A avut faţă de Federaţia Rusă o atitudine nu tocmai prietenoasă şi deschisă. Ostilitatea preşedintelui român faţă de Moscova nu a fost complet gratuită, fiindcă Rusia i-a dat lui Traian Băsescu foarte multe voturi: în România ai siguranţa multor voturi dacă eşti ostil faţă de Rusia. Atitudinea lui negativă faţă de Rusia a ţinut cont doar de interesele lui de om politic, nu de interesele României.
De fapt, ce aşteaptă Rusia din partea unui şef de stat din România?
M.P.: În 2003, preşedintele de atunci, Ion Iliescu, a făcut o vizită la Moscova şi era firesc să fie şi o vizită la nivel înalt în România. Era normal să fie găsite punţi de comunicare, aşa cum s-a întâmplat cu celelalte state foste comuniste.
În 2005, Traian Băsescu a fost primit la Kremlin de Vladimir Putin. Ce-ar fi vrut să rezolve, din punct de vedere politic, Rusia cu un şef de stat din România, un parteneriat special?
M.P.: Nu cred că Moscova mai era interesată după terminarea Războiului Rece de noi parteneriate speciale cu foştii ei sateliţi, dar comunicarea între România şi Rusia este o necesitate. Eu am fost implicat în reluarea comunicării dintre cele două state în 2001 şi am pornit de la principiul britanic „câtă vreme stai de vorbă cu celălalt, sigur nu te va împuşca”. În anii următori au avut loc vizite la nivel înalt între cele două state, dar după 2004 toate aceste eforturi s-au oprit.
A fost undeva o greşeală?
M.P.: A fost interesul lui Traian Băsescu, fiindcă în România antirus este egal cu antisovietic şi eşti aplaudat dacă te situezi pe poziţii neprietenoase, iar, pe de altă parte, orice apropiere de Moscova era etichetată drept colaboraţionism: de exemplu vizita nevinovată a lui Mircea Geoană la Moscova.
Dacă era nevinovată, de ce a ţinut-o secretă?
M.P.: Pentru că oricine merge la Moscova este etichetat ca fiind KGB-ist şi trădător.
De fapt, de ce a mers Mircea Geoană la Moscova?
M.P.: Nu era de neglijat un dialog cu Moscova.
În campania electorală?
M.P.: El a făcut o greşeală foarte mare fiindcă a plecat la Moscova neasistat. Geoană trebuia să meargă acolo împreună cu Cozmin Guşă sau cu altcineva care are relaţiile necesare acolo.
Nu a fost primit unde trebuie?
M.P.: Normal.
Dacă ar fi avut susţinerea Kremlinului, ar fi câştigat alegerile?
M.P.: Nu, ar fi avut o altă situaţie. De exemplu, ar fi putut obţine importuri de gaze fără intermediari sau alte proiecte, fiindcă sunt o mulţime de proiecte îngheţate.
Traian Băsescu a negociat anii trecuţi eliminarea intermediarilor pe linia importului de gaze din Rusia.
M.P.: A avut succes? Nu, pentru că nu a ştiut cu cine să negocieze. În relaţia cu Rusia politicienii trebuie să fie asistaţi.
De cine trebuia să fie asistat?
M.P.: În cazul acesta şi Cozmin Guşă ar fi fost o soluţie.
Vreţi să spuneţi că un politician, fie el chiar şeful statului român, are nevoie să fie asistat de cineva agreat de Moscova pentru a putea negocia cu adevărat cu Kremlinul?
M.P.: Da.
Adică, dacă în aceste situaţii nu există în ecuaţie persoane agreate de Moscova, care să facă diligenţele necesare, relaţiile eşuează?
M.P.: Da.
Şi în România cam câte persoane agreate de Kremlin aţi putea număra?
M.P.: Mai multe.
Şi unde sunt aceşti oameni agreaţi de Moscova, în partide, la Camera de Comerţ Româno-Rusă, printre consultanţii politici?
M.P.: Oameni de afaceri, în general.
Români sau ruşi?
M.P.: Români.
Traian Băsescu a fost în 2005 într-o vizită oficială la Vladimir Putin.
M.P.: A fost şi s-a întors, fără să obţină nimic, fără să facă nimic, pentru că vizita a fost nepregătită. Nu Ministerul de Externe este, de exemplu, instituţia cea mai potrivită pentru comunicarea cu Moscova, ci Kremlinul, unde există o serie de specialişti, care au legături în diverse ţări, inclusiv în România.
Dar relaţia economică unde s-a întrerupt? Au vrut investitorii ruşi să cumpere anumite obiective şi au fost blocaţi sau ce s-a întâmplat?
M.P.: România a avut multe puncte de lucru în URSS, mai ales în zona forajelor, dar după prăbuşirea sistemului s-au răcit relaţiile şi s-a instalat tăcerea. Abia după 2001 s-au reluat relaţiile şi pe plan economic Rusia a fost cea care a avut iniţiativa şi a investit la Târgovişte, Câmpia Turzii, Ploieşti. Românii, în schimb, au rămas în expectativă, deşi ar fi avut loc pe piaţa rusească. Cel mai mare magazin de mobilă din Moscova se numeşte „Romînski Dom”, dar mobila este italienească făcută în România, dusă acolo de către italieni. La Ambasada României de la Moscova erau doi reprezentanţi economici, dar puţin mai încolo, la Ambasada Ungariei, erau 30 de diplomaţi care se ocupau de relaţia economică dintre cele două ţări.
De ce ar vrea Rusia să fie demis Traian Băsescu?
M.P.: Eu nu cred că Rusia este interesată de demiterea lui.
Totuşi, Vocea Rusiei îi îndeamnă pe liderii USL să ducă lucrurile până la capăt pentru a scăpa de Traian Băsescu.
M.P.: Nu mi se pare a fi un îndemn, dar s-ar putea să fie o aşteptare ca o schimbare în România să fie favorabilă Rusiei. Pe de altă parte, scutul antirachetă se află acum în România şi Turcia datorită Rusiei, care a insistat să fie schimbat proiectul ce prevedea instalarea acestuia în Cehia şi Polonia.
De unde ştiţi că această relocare de proiect i se datorează Rusiei?
M.P.: Aşa a fost înţelegerea făcută de Barack Obama la Moscova, la prima sa vizită acolo, preşedintele american a negociat cu Rusia mai multe chestiuni: de exemplu, problema Ucrainei şi a revoluţiei portocalii eşuate şi inutile, dar şi mutarea scutului din Polonia.
Este încă o enigmă rolul pe care generalul american Wesley Clark îl joacă pe lângă premierul Victor Ponta. Una dintre ipotezele lansate de Vocea Rusiei ar fi că generalul ar fi pus la punct suspendarea rapidă a preşedintelui Traian Băsescu. Ar putea fi implicat în criza politică din România, criză care a început imediat după instalarea lui la Bucureşti?
M.P.: Cred că e doar o coincidenţă, dar merită să observăm totuşi că generalul Clark a fost foarte legat de familia Clinton. Să nu uităm că Bill Clinton şi colaboratorii săi sunt cei care au lansat noul concept al progresiştilor, adoptat inclusiv de Internaţionala Socialistă în 1996. Era o formulă de îmbrăcare a socialiştilor în altfel de haine, care să nu mai aibă legătură cu ceea ce s-a întâmplat în perioada Războiului Rece. În 2003 şeful administraţiei americane din perioada Clinton înfiinţează Center for American Progress şi se pun bazele colaborării cu socialiştii spanioli şi laburiştii britanici, iar în 2010, între 13 şi 14 decembrie, la New York are loc o întâlnire a liderilor socialişti din întreaga lume, la care participă şi Victor Ponta, şi se pun bazele „progresismului”.
Pe scurt, vreţi să spuneţi că Wesley Clark este trimis de progresiştii americani în România să-l ajute pe Victor Ponta să ajungă la putere.
M.P.: Este trimis să-l ajute pe liderul socialiştilor, oricare ar fi el. Este mai degrabă un mesaj simbolic că progresiştii americani sunt foarte atenţi la ceea ce se întâmplă la Bucureşti.
Wesley Clark provine, din punct de vedere politic, din aceeaşi familie ca şi Hillary Clinton şi Barack Obama şi se află aici să-i ajute pe progresiştii români să preia puterea?
M.P.: Şi adjunctul lui Hillary Clinton, Philip Gordon, a venit aici cu aceeaşi misiune.
Dar el a dat un mesaj extrem de critic la adresa liderilor USL.
M.P.: El a dat două mesaje, unul public, destul de critic, şi un altul pe care i l-a transmis direct lui Victor Ponta.
Vreţi să spuneţi că emisarul american ar fi avut o discuţie ideologică la Guvern împreună cu Victor Ponta?
M.P.: Da, dar această discuţie este necunoscută.
Venirea la putere a USL va determina relaţii mai prietenoase cu Moscova?
M.P.: Lucrurile vor fi aşa: guvernul USL, care va avea o colaborare complexă cu americanii, va putea să aibă o relaţie bună cu Rusia, fără ca această relaţie să fie cenzurată de Germania. În momentul acesta, comunicarea Bucureştiului se face prin intermediul Berlinului.
E doar o ipoteză, nu există date care să o confirme. Deci guvernul USL are toate şansele să demareze o relaţie mai bună cu Rusia?
M.P.: Absolut, guvernul USL va avea o relaţie mai bună cu Moscova.
