Bakk Miklos predă la Facultatea de Științe Politice și Administrative de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și este un cunoscut analist al vieții politice maghiare. Din punctul lui de vedere, victoria lui Viktor Orbán și a partidului său conservator cu un scor atât de mare se datorează nu doar discursului naționalist și populist, ci și faptului că și-a respectat promisiunile electorale. Noul Parlament de la Budapesta va avea, de pildă, cu aproape 200 de membri mai puțin decât cel precedent. Viktor Orbán este „un populist modern”, la fel ca Traian Băsescu, spune Bakk Miklos, explicând că relațiile dintre România și Ungaria nu s-au răcit din cauză că premierul român este de stânga și cel ungar de dreapta, ci fiindcă Victor Ponta este un „lider slab”.
În ce fel l-a ajutat pe Viktor Orbán reforma electorală pe care a promovat-o?
B.M.: Vechea lege electorală din 1989, adoptată în urma compromisului dintre partidul comunist şi organizaţiile disidenţei, a fost o lege care a reglementat un scrutin mixt în două tururi. Noua lege electorală, care se aplică prima dată acum, este tot o lege cu un sistem mixt, într-un singur tur cu două voturi, un vot pentru candidaţii circumscripţiilor uninominale – mandate atribuite în funcție de majoritățile relative obținute – şi un vot pe listele naţionale ale partidelor. Aceste din urmă liste mai centralizează, pe lângă voturile directe, şi voturile neutilizate din circumscripţiile uninominale, şi pe cele ale învingătorului circumscripţiei. Acest sistem majoritar îl avantajează mai mult decât precedentul pe câștigător,deci, raportând la avantajul probat de sondaje al FIDESZ-ului, îl avantajează net pe Orbán. A fost un aspect politic mult criticat, însă organizaţiile internaţionale n-au găsit, din punct de vedere tehnic, deficienţe majore în mecanismele statuate în lege. Mai trebuie menţionat că noua lege electorală reduce dimensiunea Parlamentului – de la 386 de deputaţi la 199 –, egalizează circumscripţiile uninominale, faţă de cele din legea anterioară, şi rezolvă şi reprezentarea parlamentară a minorităţilor naţionale.
De ce electoratul din Ungaria îl preferă în continuare pe Viktor Orbán, deși criticile dinspre Bruxelles și Washington au fost destul de dure la adresa lui după modificarea Constituției cu scopul disciplinării mass-media prin prevederi apropiate cenzurii și prin limitarea Curții Constituționale?
B.M.: Electoratul ungar are agendă proprie şi succesul lui Orbán se explică prin simţul premierului în administrarea şi exploatarea acestei agende. După părerea mea, actualul succes se explică prin trei cauze: a) capacitatea Cabinetului Orbán de a guverna net superioară Cabinetelor precedente; b) revirimentul economic simţitor din ultimele 6 luni şi, în final, c) capacitatea liderului de a oferi majorităţii electoratului o strategie cuprinzătoare, desigur la nivelul percepţiilor alegătorului de rând, cu privire la situaţia Ungariei, a poziţiei ei în Uniunea Europeană, a procesului prin care s-a ajuns la criza actuală, o explicaţie a eşecului tranziţiei ş.a.m.d. Criticile venite dinspre Bruxelles şi Washington privind modificarea Constituţiei, a competenţei Curţii Constituţionale sau a reglementărilor referitoare la mass- media nu au avut impact întrucât tematizarea acestei chestiuni era, pe de o parte mult prea abstractă pentru electorat, pe de altă parte critica a intrat foarte repede în contextul polarizării dintre dreapta şi stânga europeană şi problemele domestice. Mulţi analişti consideră că apariţia lui Orbán în faţa plenului Parlamentului European şi zelul cu care a combătut criticile aduse de reprezentanţii stângii europene au reprezentat un simplu exerciţiu naţionalist, însă efectul rămas în timp nu este cel al unei acumulări populiste, ci deprecierea considerabilă a prestigiului unei instituţii europene, Parlamentul European. Faptul că dezbaterea parlamentară europeană era cu mult sub nivelul unei dezbateri din parlamentul naţional, dezbatere care lasă şi ea de dorit în ochii electoratului, a dăunat mult prestigiului întregii Uniunii Europene. Lipsa de informaţii privind realităţile din Ungaria, tendenţiozitatea ideologică manifestă a intervenţiilor s-au tradus în adâncirea sentimentelor eurosceptice ale cetăţenilor maghiari.
O treime din cei zece milioane de locuitori ai Ungariei trăiesc în sărăcie, iar criza economică nu a fost complet depășită. Credeți că mesajele patriotico-naționaliste ale FIDESZ și ale lui Viktor Orbán au avut asupra electoratului ungar un impact mai mare decât realitatea imediată?
B.M.: Mesajele populist-naţionaliste pot contrabalansa realitatea imediată, dar numai pentru o perioadă. Curios este însă pentru Ungaria faptul că nici un guvern de după 1989 nu a reuşit să păstreze pentru o perioadă atât de lungă sprijinul popular, ceea ce ne duce dincolo de explicaţiile legate de populism. Cred că explicaţia rezidă în capacitatea de guvernare, şi anume în faptul că guvernul a abordat o serie de probleme oferind nu numai soluţii, dar şi perspective concrete. Dar acest lucru a fost posibil datorită prestaţiei slabe a opoziţiei de stânga, care nu a reuşit să formuleze contraoferte de soluţii şi perspective credibile.
Cât de riscantă este pentru Ungaria ascensiunea unui partid violent-extremist cum este Jobbik, care a reușit, potrivit sondajelor la urne, să treacă de 20 de procente?
B.M.: Este clar că ascensiunea partidului Jobbik comportă anumite riscuri. Acestea au fost în primul rând de factură internă, datorate organizării diferitelor gărzi care şi-au asumat rol de „pacificare socială”. Riscul acesta a fost înlăturat sau micşorat acum trei ani, prin modificarea unor legi referitoare la ordinea publică. Însă trebuie ţinut cont şi de faptul că Jobbik este un partid radical de generaţia a doua, adică un partid care se hrăneşte mai puţin din reminiscenţe fasciste, în schimb reuşeşte să tematizeze într-o manieră radicală alte probleme sociale. Astfel, s-a axat pe problema romilor, pe problema datornicilor cu rate bancare, pe ieşirea Ungariei din UE, pe iniţierea unor tratative pentru ştergerea datoriilor etc. Este un complex de obiective care este prezentat cu un populism cu impact considerabil şi nu lipsit de o creativitate politică care ar trebui să dea de gândit partidelor de centru. FIDESZ a reuşit să stopeze elanul Jobbik, preluând controlul asupra câtorva teme – problema cetăţeniei duble, problema datornicilor -, însă a și plătit costurile acestei preluări, fiindcă a devenit ţinta acuzelor de colaboraţionism cu extremişti.
După cum arată rezultatele, Jobbik a obținut un scor destul de bun. Deci rețeta de succes a premierului Victor Orbán a fost să preia discursul și temele extremiștilor?
B.M.: Rețeta de succes a lui Victor Orbán a fost în primul rând să-și respecte promisiunile electorale și abia apoi să preia unele dintre temele Jobbik. Orbán este un populist modern, la fel ca Băsescu.
E posibilă în viitor o colaborare a FIDESZ cu Jobbik?
B.M.: Nu, Viktor Orbán și-a învățat lecția. În plus, nici n-ar avea nevoie, fiindcă are deja o majoritate de două treimi, suficientă și necesară pentru proiectele lui: 133 de locuri în Parlament. Scopul noului sistem electoral a fost să creeze după modelul anglo-american două forțe puternice, una de stânga și alta de dreapta, iar acum urmează să vedem cine va fi unificatorul stângii de la Budapesta.
În acest moment, FIDESZ și Jobbik au peste 75 la sută din Parlamentul Ungariei. Această configurație nu va fi probabil privită cu bunăvoință de la Bruxelles.
B.M.: FIDESZ vrea să se poziționeze la mijloc, între o stângă reformatoare și un partid extremist de dreapta, și încearcă să se distanțeze de Jobbik. Spre exemplu partidul lui Viktor Orbán a avut inclusiv un parlamentar rom la Bruxelles, iar guvernul FIDESZ a elaborat o strategie despre integrarea romilor.
Dar cum va putea scăpa Viktor Orbán de etichetele care i s-au pus: naționalist-populist?
B.M.: Nu cred că va scăpa complet, fiindcă în dezbaterea ideologică la nivel european etichetele de acest fel sunt foarte utilizate, iar pentru unii chiar necesare. Dar dacă programul de guvernare va fi de succes, se vor atenua și aspectele confruntărilor ideologice.
Credeți că e posibilă o contaminare a vecinătății Ungariei de această tendinţă a Jobbik?
B.M.: Contaminare în sensul că Jobbik îşi extinde sfera de activitate în ţările vecine cu Ungaria, cum s-a întâmplat şi în România, este o extindere care poate să acutizeze relaţiile Ungariei cu vecinii, însă în cazul României cele întâmplate ar trebui să îndemne la o precauţie în judecarea fenomenului şi a contramăsurilor luate. În primul rând, pentru că există sondaje care arată că sprijinul partidului Jobbik în cadrul maghiarilor din România este mai mic decât sprijinul lui din Ungaria. Însă măsurile de sancţionare disproporţionate din partea autorităţilor române pot avea ca efect colateral o creştere a popularităţii în rândurile maghiarilor ca urmare a victimizării. Astfel lupta împotriva extremismului poate genera extremism.
Creșterea Jobbik și menținerea FIDESZ la putere sugerează că tot mai mulți cetățeni din Ungaria sunt nemulțumiți de apartenența lor la UE. De unde vine această nemulțumire?
B.M.: Euroscepticismul este în creştere în Europa, nu cred că Ungaria excelează sub acest aspect faţă de celelalte ţări central-europene. Diferenţa dintre euroscepticismul lui Viktor Orbán şi Vaclav Klaus, de exemplu, nu este semnificativă, ţine mai degrabă de diferenţe culturale. Orbán este pro-european, dar a conştientizat că statutul de periferie internă a Ungariei în cadrul actualei structuri politice a Uniunii nu poate fi schimbat, deci ar fi nevoie de o schimbare radicală a structurii Uniunii Europene. Se pare că Orbán vede repoziţionarea Ungariei în cadrul Uniunii prin următoarele trei schimbări: întărirea suveranităţii naţionale a statelor membre, deci stoparea reformelor structurale federaliste, crearea unui pol de putere intern estic prin cooperarea grupului de la Visegrad şi deschiderea spre pieţe extracomunitare, care pot deveni piste de dezvoltare economică rupte de piaţa dominată de „vechea Europă”.
Care socotiți că vor fi principalele trei modificări în politica de la Budapesta după alegerile de duminică?
B.M.: Greu de spus deocamdată. FIDESZ a dus o campanie fără program, promiţând, pur şi simplu, continuarea guvernării. Nu se conturează schimbări majore, noul guvern va fi, se pare, mai politic decât cel care a fost. Conform unor relatări, Orbán va propulsa politicieni de vârf ai partidului în fruntea fiecărui minister.
Cum vedeți evoluția externă a Guvernului Orbán 3; va continua distanțarea de UE?
B.M.: Nu cred că vom vedea distanţare, în continuare, de UE, din contră. Orbán va încerca să reducă relaţia conflictuală pe care o are cu Comisia Europeană. Pe de o parte, faţă de situaţia din 2011-2012 el a reuşit să acumuleze o oarecare recunoaştere europeană a rezultatelor obţinute. Pe de altă parte, multe depind de rezultatele alegerilor europene care se lansează deja de mâine în Ungaria.
Va continua apropierea de Rusia?
B.M.: Apropierea faţă de Rusia a avut loc prin strângerea colaborării în plan economic, şi cu scopul vădit şi precaut pregătit de a ajunge la o independenţă energetică mai mare. Relaţia cu Rusia a fost problematizată odată cu semnarea contractului privind centrala atomică de la Paks. Orbán a menţinut o relaţie cordial-distantă cu Putin, care a fost caracterizat şi chiar remarcat pozitiv într-o analiză a institutului Stratfor ca realism geopolitic. Cred că noul conflict UE-Rusia va conduce la o reevaluare a relaţiei, însă fără gesturi dramatice.
În ultima vreme, relațiile dintre România și Ungaria s-au răcit. Credeți că acest lucru se întâmplă din cauza diferențelor ideologice dintre premierul de la București și cel de la Budapesta?
B.M.: Nu cred, uitați-vă ce relații bune are Viktor Orbán cu premierul slovac Robert Fico, tot din familia socialiștilor ca și Victor Ponta. Orbán poate avea relații excelente cu oameni politici puternici, dar Ponta nu este un astfel de politician.
Politica acordării pașapoartelor ungurești cetățenilor români de etnie maghiară credeți că va continua în aceleași ritm?
B.M.: Ritmul acordării cetăţeniei ungare va încetini, dar procesul va continua. Încetinirea va avea loc din două motive: segmentele mai mobile ale populaţiei maghiare din România şi celelalte ţări învecinate deja au obţinut actele de cetăţenie, iar pe de altă parte e posibil să scadă şi interesul noului guvern ungar în impulsionarea noilor petenţi posibili.
Ar putea apărea, oare, o serie de riscuri o dată cu creșterea numărului de cetățeni ungari pe teritoriul României sau al Slovaciei sau al Ucrainei? De pildă, ne-am putea aștepta la intervenția Budapestei în treburile acestor țări pentru a apăra drepturile comunității maghiare, legitimându-și gestul prin faptul că este vorba despre cetățeni ai Ungariei?
B.M.: Ungaria va urmări atent şi în continuare situaţia minorităţilor naţionale maghiare din ţările învecinate. Acest lucru este şi o obligaţie constituţională în Ungaria, dar va prevala, desigur, motivaţia politică. În acest sens Ungaria va proceda şi în continuare în baza normelor internaţionale privind drepturile minorităţilor – nu avem nici un motiv în a presupune că se va schimba ceva. Din punct de vedere juridic, Ungaria nu câştigă posibilităţi de intervenţii în plus în baza cetăţeniei acordate maghiarilor din România întrucât aceştia, fiind şi cetăţeni români şi rezidenţi pe teritoriul României, cad sub jurisdicţia şi responsabilitatea primordială a României. Sunt mai multe decizii ale curţilor internaţionale care, în caz de cetăţenie dublă, statuează această autoritate a statului care oferă şi rezidenţa.
