La sfârşitul acestei luni, se împlinesc 25 de ani de când Coreea de Sud şi România au relaţii bilaterale. Ambasadorul Park Hyo-Sung explică, într-un interviu acordat României libere, cum a evoluat legătura dintre cele două ţări şi cât de departe ar putea fi dusă, în condiţiile în care între Seul şi Bucureşti funcţionează de ceva timp şi un Parteneriat Strategic.
Aţi sosit la post la jumătatea anului trecut, deci care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră?
Park Hyo-Sung: A fost o mare onoare și un privilegiu pentru mine să servesc ca ambasador aici. Guvernul țării mele acordă foarte multă importanță relațiilor noastre bilaterale și consideră că există un foarte mare potențial pentru întărirea Parteneriatului nostru Strategic. Ținând cont de acest lucru, prioritatea mea numărul unu este de a continua să fac tot ce îmi stă în puteri, în așa fel încât să contribui la aducerea relației la un nou nivel, continuând pe linia progreselor deja făcute.
Ca ambasador, mă voi concentra pe trei piloni.Primul ţine de continuarea cooperării îndeaproape, atât la nivel bilateral, cât și multilateral, inclusiv în cadrul ONU, în ceea ce privește pacea și prosperitatea în Peninsula Coreeană. Chestiunile păcii și prosperității în Peninsula Coreeană și dilema nucleară nord-coreeană nu trenează doar între Coreea de Sud și Coreea de Nord. Noi le considerăm, de asemenea, a fi chestiuni globale, prin prisma implicațiilor grave și repercusiunilor la nivel mondial. În acest sens, apreciem rolul constructiv al Guvernului României, care sperăm și credem că va continua să depună astfel de eforturi autentice și prețioase în promovarea păcii și prosperității în Peninsula Coreeană. Cel de-al doilea pilon este continuarea dezvoltării relației noastre economice și comerciale. Fără nici un dubiu, ambele țări au enorm de câștigat de pe urma legăturii lor, din moment ce economiile lor au o natură complementară. Suntem încrezători că relații economice și comerciale mai strânse între țările noastre vor produce un efect de sinergie. Acesta va rezulta într-o situație de tip „win-win“, din care atât România, cât și Coreea vor câștiga foarte mult. Din acest motiv, voi acorda prioritate întăririi relațiilor bilaterale economice și comerciale. Al treilea pilon vizează extinderea contactelor umane în toate domeniile, inclusiv în sferele politice, economice și culturale. Procedând așa, cu siguranță vom contribui la promovarea relațiilor noastre bilateral în mod semnificativ. Este încurajator de observat faptul că, recent, din ce în ce mai mulți coreeni au vizitat România. Peste 17.000 de coreeni au venit aici anul trecut. Au vizitat Bucureștiul, Brașovul și alte orașe și sate frumoase. Este de așteptat ca această cifră să crească în viitor. Ca ambasador, ar fi o neglijență din partea mea dacă nu aș menționa faptul că avem o comunitate coreeană mică, dar în creștere, în România. Această comunitate, de peste 400 de membri, joacă un rol constructiv ca punte de legătură între România și Coreea. Majoritatea locuiesc în București, Mangalia sau Oradea. A avea grijă de ei este, desigur, una dintre responsabilitățile mele cheie. În acest sens, doresc să îmi exprim sincerele mulțumiri statului român și românilor pentru grija, sprijinul și cooperarea, de care, sper, comunitatea coreeană va continua să beneficize şi de aici înainte.
Care sunt schimbările vitale aduse de Parteneriatul Strategic?
P.H.S.: Parteneriatul Strategic dintre Republica Coreea și România este un concept complex, care acoperă relațiile reciproc benefice și orientate către viitor, inclusiv pe domeniile politic, economic, cultural și academic. Uitându-mă în urmă, mă gândesc la trei momente semnificative.
În primul rând, Republica Coreea și România au fost în măsură să își înceapă contactele numai după revenirea României în cadrul lumii democratice, în urma Revoluției din 1989. În ciuda unei istorii relativ scurte a interacțiunilor bilaterale, relația Seul-București s-a dezvoltat într-un ritm remarcabil în toate domeniile, în mod special în zonele economică și comercială. Încrederea reciprocă și cooperarea au fost principiile de bază care au ghidat relația. În al doilea rând, aderarea României la UE, în ianuarie 2007, și lansarea oficială a negocierilor privind Acordul de Liber Schimb între Coreea și UE, în luna mai a acelui an, reprezintă un alt moment de cotitură în relația bilaterală. Acordul de Liber Schimb (FTA) între Coreea și UE a intrat în vigoare patru ani mai târziu, în 2011, şi a pavat calea pentru Coreea și România să își întărească și mai mult parteneriatul economic, nu numai la nivel bilateral, ci și în cadrul mai larg al FTA-ului. Fapt evidenţiat de comerțul nostru bilateral, care a scăzut la jumătate în 2009, în urma crizei economice globale, și a revenit rapid în anii ce au urmat. Volumul comerțului bilateral a scăzut dramatic, la 542 milioane dolari în 2009, de la 928 milioane dolari în anul precedent, pentru a crește din nou la mai mult de 1,2 miliarde, la nivelul anului trecut. E limpede că relația comercială bilaterală este atât flexibila, cât și solidă. Coreea este cea de-a doua piață de export din Asia. În al treilea rând, Parteneriatul Strategic a fost lansat de către ambele țări în 2008, într-un asemenea contex. De la lansare, ambele părți au reușit să promoveze contacte și schimburi la toate nivelurile, iar parteneriatul este în continuă creștere atât în profunzime, cât și la nivel bilateral, regional și internațional, inclusiv în cadrul ONU. Așa cum am indicat la început, pot caracteriza Parteneriatul Strategic ca fiind unul generos, reciproc avantajos și orientat spre viitor. Vom vedea mai multe schimbări pozitive sub forma unor rezultate în care toată lumea câștigă, pe măsură ce ambele țări continuă să lucreze pentru a implementa cu succes Parteneriatul Strategic. Ambele guverne lucrează în acest moment din greu pentru a profita la maxim de cea de-a 25-a aniversare a relațiilor diplomatice, care va fi marcată anul acesta. Pe scurt, cred că oamenii din ambele țări au toate motivele să fie satisfăcuți de statutul actual și viitoarea direcție a relației bilaterale, deși, aș putea adăuga, ceea ce este mai bun abia urmează!
Care este, la Seul, percepţia asupra agriculturii şi IT-ului din România? Sunt două sectoare diferite unul faţă de celălalt, dar potenţialul lor ocupă un loc central în economiile celor două ţări.
P.H.S.: Coreea are o lungă tradiție în a purta un adânc respect fermierilor. De altfel, un vechi proverb coreean spune că „agricultura este baza unei națiuni“. Suntem pe deplin conștienți că agricultura încă joacă un rol central şi în economia României, din moment ce angajează aproximativ 29% din populație – unul dintre cele mai mari procente din Europa –, în timp ce contribuie cu aproximativ 8,1% din PIB.
În general, se consideră că sectorul agricol din România rămâne nedezvoltat și sub-utilizat. Totuși, credem că România are un potențial uriaș de creștere, deoarece țara este înzestrată cu enorme resurse de sol fertil și condiții climatice favorabile, precum expunerea la soare. Dacă ar fi utilizate corect, atât resursele naturale, cât și fondurile UE pentru agricultură ar putea pemite României să hrănească o populație de patru sau cinci ori mai mare decât cei 22 de milioane de cetățeni, putând uşor reveni la renumele de „Grânarul Europei“. Este adevărat că România se confruntă cu diverse obstacole în agricultura și dezvoltarea rurală, incluzând aici o lipsă a mecanizării, a managementului în zonele rurale, de productivitate în scădere și acces insuficient la credite, asta pentru a enumera doar câteva. În acest moment crucial, este important să fie formulată și implementată o politică agricolă clar definită, care să poată asigura transparență, predictibilitate, implementare ușoară și dezvoltare sustenabilă. În acest scop, este demn de menționat Programul Național pentru Dezvoltare Rurală pentru 2014-2020. Sperăm că va fi implementat pe deplin, astfel încât să abordeze principalele dificultăți ale României într-un mod oportun și eficient. Făcând o legătură, sunt fericit să anunț că Republica Coreea este pregătită și dornică să coopereze cu România. De exemplu, o echipă de cercetători coreeni în agricultură, de la Universitatea Kyungbuk, împărtășește cunoștințe despre cultivarea cartofilor dulci în România. Cooperarea bilaterală s-ar putea extinde și în alte zone în care creșterea competitivității agricole și a investițiilor va garanta oportunități de afaceri profitabile pentru ambele țări. Coreea poate, de asemenea, coopera în zona mecanizării agricole, deoarece produce o mare varietate de echipament agricol de cea mai înaltă calitate.
În ceea ce privește a doua parte a întrebării dumneavoastră, credem că, bilateral, sectorul IT este unul dintre domeniile cele mai promițătoare. Ca putere IT, Coreea are cea mai mare rată a penetrării internetului de mare viteză din lume, cu 97%. Dar România? Apreciem faptul că industria IT a României are una dintre cele mai rapide creșteri din centrul și estul Europei. Este impresionant faptul că sunteţi cea de-a șasea țară din lume în ceea ce privește numărul de specialiști IT/per capita care dețin o diplomă în domeniu, înaintea Germaniei și Marii Britanii. Nu este de mirare, atunci, că multinaționale precum Siemens, HP, IBM sau Microsoft au stabilit parteneriate cu România pentru servicii specializate destinate clienților lor. Așadar, este normal pentru ambele părți să decidă să își utilizeze atuurile în domeniul IT. Luând acest lucru în considerare, ambele guverne au deschis un Centru de Cooperare în IT, la București, în iulie anul trecut. Este un alt exemplu strălucit de cooperare bilaterală în acțiune. În plus, Guvernul României a inaugurat, în noiembrie anul trecut, Strategia Națională Privind Agenda Digitală pentru România 2014-2020. Făcând o conexiune, sper că atât guvernele, cât și industriile lor IT&C să continue cooperarea pe măsură ce Guvernul României își implementează planul ambițios, strategic. Pe scurt, perspectivele de cooperare în sectorul IT sunt strălucite.
Vom mai vedea companii coreene cumpărând participaţii la firme în care statul român mai are acţiuni?
P.H.S.: Coreea s-a numărat printre principalii investitori străini în România încă de la începutul anilor ’90, când România a început să își deschidă economia. Așa cum poate vă amintiți, Daewoo Motors a fost prima companie coreeană care a venit în România în 1994 cu o investiție uriașă. La acea dată, România se confrunta cu dificultăți economice serioase și cu incertitudine. Cu toate acestea, Daewoo Motors a luat decizia de a investi masiv aici. Își doreau să construiască legături de afaceri strategice în România.
Acum, un număr de firme coreene au afaceri în București, Ploiești, Mangalia și Oradea prin investiții de tip greenfield, întreprinderi comune și alte forme de cooperare strategică. Samsung Oțelinox, Daewoo Mangalia Heavy Industries (DMHI) și Doosan-IMGB se numără printre cele mai reprezentative exemple de companii care au participat la privatizările din România. Un număr în creștere de firme coreene au început să aprecieze atractivitatea României ca o destinație de afaceri promițătoare, dat fiind faptul că România beneficiază de calitatea de membru UE, o locație geo-economică favorabilă, un angajament solid de continuă dezvoltare economică, precum și de o populație foarte bine educată și motivată, în principal în sectorul IT. Așadar, putem spune, fără să greșim, că societăţile coreene caută oportunități pentru investiții profitabile în România, inclusiv în zona privatizării. Spunând acest lucru, cred că foarte multe depind de modul în care va decurge procesul de privatizare în domenii precum energia, utilitățile, transportul feroviar, în domeniul petrochimic și al serviciilor poștale, având în vedere că încercările de a vinde câteva mari companii de stat, precum CFR Marfă și Oltchim, au eșuat în trecut. Înțelegem că Guvernul României încearcă să reanimeze procesul de privatizare, care stagnează, așa cum o dovedește emiterea unei ordonanțe de urgență, în aprilie anul trecut, pentru înființarea unui nou departament care să gestioneze privatizările. Departamentul de Privatizare și Administrare a Participațiilor Statului va ajuta la creșterea eficienței procesului de privatizare, facilitând în același timp procesul de amendare a legislației relevante. Astfel, precum alte companii străine, şi cele coreene vor monitoriza atent modul cum Guvernul României continuă procesul privatizărilor.
Cât de atractive sunt cadrul fiscal şi mediul de afaceri pentru investitorii străini, inclusiv pentru cei coreeni?
P.H.S.: În general, se consideră că climatul de afaceri și investițional oferă o imagine confuză. De-a lungul anilor, în special cu ocazia aderării la UE în 2007, Guvernul României a adoptat numeroase măsuri pentru a îmbunătăți taxarea, a spori gradul de transparență și a simplifica partea de cadru legal și instituțional. A implementat, de asemenea, mult-necesarele reforme economice. Ca rezultat, mediul de afaceri din România s-a îmbunătățit gradual.
Se sugerează, totodată, că mai sunt necesare progrese pentru a crește transparența și predictibilitatea în domeniile juridic, fiscal și legislativ. Ar fi util să facem referire la ultima evaluare a Consiliului Investitorilor Străini (FIC) cu privire la mediul de afaceri și administrarea fiscală în România. Într-un sondaj din octombrie anul trecut, respondenții au notat că mediul economic din România prezintă oportunități de creștere, dar că predictibilitatea fiscală și legislativă trebuie îmbunătățită. Un recent exemplu este impunerea unei noi taxe speciale pe construcții. Lipsa predictibilității și a consultărilor adecvate a fost citată ca o problemă cronică majoră în România. În aceest sens, sunt fericit să aflu că Guvernul României a decis să revizuiască această măsură. Spunând acest lucru, cred că România beneficiază de un număr de avantaje, ca destinație de afaceri și de investiții atractivă, datorită apartenenței la UE, amplasării geo-economice favorabile, forței de muncă bine educate și motivate – în special în domeniul IT –, salariilor relativ mici, și resurselor naturale abundente.
Pe deasupra, este de asemenea încurajator de observat că președintele Klaus Iohannis este ferm decis să aducă schimbarea în România. În discursul său de inaugurare, din decembrie, președintele Iohannis a declarat că până la sfârșitul mandatului său speră să vadă România devenind un loc unde „proiectele sunt duse la capăt“, fără să mai avem corupție. Cred că investitorii străini vor primi cu brațele deschise o astfel de declarație, ca fiind pozitivă și încurajatoare.
Geografic, Coreea de Sud este departe de Europa, însă este puternic conectată la „bătrânul continent“, dacă avem în vedere comerţul. Ce ecouri are la Seul războiul ruso-ucrainean?
P.H.S.: Criza din Ucraina este pertinentă nu numai pentru această regiune, ci și pentru restul lumii.
Se poate argumenta că această criză a venit ca un semnal de alarmă nu numai pentru Europa, dar și pentru restul lumii şi a devenit clar că geopolitica nu este o chestiune care aparține trecutului. Încă are o deosebită importanță. La fel de important este şi faptul că, în această lume strâns interconectată, criza din Ucraina poate avea serioase implicații în domeniul securității și al economiei și repercusiuni pentru regiuni mai întinse, inclusiv pentru Peninsula Coreeană. Acesta este motivul pentru care, încă de la început, guvernul meu a fost foarte clar în a specifica faptul că principiile importante ale comunității internaționale, precum suveranitatea, integritatea teritorială și unitatea trebuie respectate, în același timp căutând o rezolvare a crizei, rapid și pașnic. În acest sens, Coreea s-a alăturat altor națiuni în întâmpinarea acordului de încetare a focului, în „Format Normandia“, la care s-a ajuns pe 12 februarie, la Minsk. Evident, mai este mult de făcut pentru a pune capăt crizei din Ucraina. Noi sperăm, sincer, că înțelegerea de la Minsk va rămâne în picioare pentru a pava calea spre o rezolvare a crizei prin dialog. Vom continua să monitorizăm situația foarte atent. Pot să vă asigur că guvernul coreean va continua să coopereze cu comunitatea internațională în privința acestei importante chestiuni.
Vă aşteptaţi la vreo îmbunătăţire a relaţiei Nord-Sud, luând ca reper experienţa de până acum a Seulului cu liderul de la Phenian, Kim Jong-un?
P.H.S.: Acest an marchează ce-a de-a 70-a aniversare a divizării Peninsulei Coreene. Așa cum știți, anul trecut întreaga lume a sărbătorit ce-a de-a 25-a aniversare a căderii Zidului Berlinului, moment care reprezintă un puternic simbol al încheierii Războiului Rece. Este ireal și trist să ne fie reamintită o astfel de situație deplorabilă, încă prezentă astăzi în Coreea. Având în vedere acest lucru, guvernul nostru a lucrat din greu pentru a îmbunătăți relațiile inter-coreene. Din păcate, există un imens deficit de încredere între Coreea de Sud și Coreea de Nord. Astfel, guvernul nostru face sincere eforturi pentru a-și implementa agenda politică de bază, vizavi de Coreea de Nord, cum ar fi „Trustpolitik“ (politica încrederii), Procesul de Stabilire a Încrederii în Peninsula Coreeană și Iniţiativa pentru Cooperare şi Pace în Asia de Nord-Est, un format similar Procesului Helsinki, lansat în 1975 în Europa. În mod regretabil, Phenianul nu a răspuns încă într-un mod deschis și constructiv. Așa cum știți, „este nevoie de doi pentru un tango“. În orice caz, guvernul nostru și-a intensificat recent eforturile de a angaja Coreea de Nord. În luna ianuarie a acestui an, președintele Coreii de Sud, doamna Park Geun-hye a îndemnat Coreea de Nord să nu mai ezite şi să accepte invitațiile noastre sincere la dialog, menit să discute diverse proiecte de reconciliere în Peninsula Coreeană divizată, inclusiv reunificarea familiilor separate în timpul războiului din Coreea.
După cum vă puteți imagina, scenele cu acele familii reunite, transmise la nivel național și internațional, sunt întotdeauna atât de emoționante și sfâșietoare, încât e greu să îţi reții lacrimile. Totuși, mai mult de 70.000 de sud-coreeni în vârstă, mai mult de jumătate dintre ei având peste 80 de ani, se află pe lista de așteptare, tânjind la şansa de a-şi revedea copiii sau fraţii rămaşi în Nord, înainte de a muri. Deci, ceea ce guvernul nostru solicită este foarte simplu. Cerem Nordului să organizeze reuniunile familiale „în mod regulat și ca rutină“, independent de tensiunile politice, deoarece este o chestiune absolut umanitară. Președintele nostru a subliniat în mod repetat că „aceasta este o chestiune pe care nu o mai putem amâna, având în vedere vârsta înaintată a acelor familii separate care încă mai supraviețuiesc“. Sperăm sincer că acest mesaj va fi auzit și va avea ecoul cuvenit. Toate acestea mă aduc la întrebarea, fundamentală pentru noi, legată de reunificarea Peninsulei Coreene, la fel ca în cazul Moldovei pentru români. Când președintele Coreii de Sud a vizitat Dresda, în martie anul trecut, a spus limpede: „Așa cum unificarea Germaniei a reprezentat valul implacabil al istoriei, cred că și unificarea Coreii este o chestiune istorică inevitabilă.“ Da, cred că această afirmație trebuie să fie adevărată pentru toată lumea! În același timp, este important de notat ca, drept mărturie pentru viziunea sa asupra unei Corei reunificate, prin „Declarația de la Dresda”, președintele Park Geun-hye a făcut o propunere concretă, orientată spre acțiune, bazată pe trei agende: umanitară, prosperitate reciprocă, integrare. Ele sunt menite să pună bazele pentru unificarea pașnică a Coreii. În acest sens, este de sperat că Phenianul va renunța curând la ambițiile sale nucleare și se va alătura celorlalți membri responsabili ai comunității internaționale. Aș dori să profit de această ocazie pentru a-mi exprima aprecierea pentru rolul pozitiv al statului român în promovarea păcii și stabilității în Peninsulă.
