"Sunt un nevazator care prin forte proprii a ajuns profesor. Am muncit mult, am suportat mila si dispretul unora, am infruntat prejudecati, insa am rezistat. Am ajuns sa trec peste toate, gandindu-ma ca sunt altii si mai tristi, ca exista persoane care vad lumina zilei, dar sunt sarace sufleteste, sunt insensibile, sunt brute si sunt incapabile de-a intelege suferinta altora. Timpul a trecut. Am prins, iata, vremurile cand putem spune ca ne indreptam spre Europa. Inca n-am ajuns sa fim printre cei civilizati dar, cum speranta moare utima, vreau sa cred ca voi trai zilele in care noi, cei ce traim pe aceste plaiuri mioritice, vom fi considerati, intr-adevar, europeni. Spun asta pentru ca printre multele care ne lipsesc sunt si semnalizarile sonore din intersectii, la semafor, pentru nevazatori. Cei care au fost prin strainatate au observat, poate, ca la fiecare intersectie semaforizata cand trec pietonii se aude un semnal ce atentioneaza persoanele nevazatoare ca pot pleca. In Capitala, mi se pare, doar la Piata Romana este un asemenea indicator. Administratia Strazilor ar face bine sa tina seama si de doleantele noastre. Miile de nevazatori se strecoara, cum pot, prin intersectii. Exista unii soferi care-i claxoneaza, iar persoanele ce vad lumina soarelui ii imping si-i admonesteaza."
Tudor Ciolacu, Bucuresti
