In fiecare din noi s-a pastrat undeva ascuns un pic din instinctele harciogului. Este vorba de acel instinct care il face pe harciog, ca si pe veverita sau furnica, sa adune provizii pentru iarna.
La homo sapiens, acest instinct a evoluat, s-a rafinat. In termeni monetari, el este rezumat in zicala “sa strangi bani albi pentru zile negre”. Dar instinctul harciogului s-a mentinut si in formele sale primare. El este acela care te face, toamna, sa umpli camara cu tot felul de conserve, dulceturi si alte alimente pe care in epoca noastra le poti cumpara oricand de la supermarketul din vecinatate. Dar mai este o forma de instinct primar care te face sa pastrezi prin dulapuri, debarale, in pod sau in boxa de la subsol tot felul de catrafuse, lucruri vechi, nefolositoare. Aceasta se intampla mai ales la oamenii saraci, cu venituri limitate, cum sunt pensionarii.
Dar instinctele proprii unor fiinte primitive pot reaparea la exemplare evoluate ale aceleiasi specii. Este vorba de fenomenul atavismului. Instinctul harciogului si alte atavisme la specia umana au cunoscut in tara noastra o resurectie neasteptata dupa reintrarea societatii romanesti in epoca capitalista. In fapt, o buna parte din noii capitalisti si imbogatiti ai tranzitiei se comporta ca niste harciogi.
Instinctele lor primare ii determina sa aloce o mare parte a veniturilor si a profiturilor pentru acumularea de bunuri materiale si alte valori pe care le depoziteaza in locuinte, daca nu au avut curajul sa transfere banii peste hotare. Imobile cu alura de palate tiganesti, automobile scumpe, obiecte de arta, bijuterii, metale pretioase, iata numai cateva din formele in care capitalistul harciog isi tezaurizeaza o buna parte din averea acumulata pe diferite cai, nu totdeauna corecte.
Multi dintre capitalistii nostri liberali s-au luptat si se lupta pentru scaderea taxelor si impozitelor percepute de stat, dar cand ii intrebi ce au facut cu surplusul de profit constati ca in loc sa-l reinvesteasca au preferat sa mai construiasca o vila sau sa cumpere un autoturism luxos. Harciogul din ei ii indeamna sa mai adauge valori in camara familiei pentru ca nu se stie niciodata ce zile negre ii asteapta. Cu cat provenienta averii este mai dubioasa sau pur si simplu ilicita, cu atat mai mult instinctul harciogului il indeamna sa faca rezerve de bunuri pe care, candva, sa le poata vinde usor sau sa le transmita progeniturilor, pe cale de succesiune.
Gandurile de mai sus se aflau de mult timp in stare latenta in mintea mea. Ele mi s-au conturat cu claritate cand am vazut zilele acestea, la televizor, imagini din casa domnului Adrian Nastase, presedintele Camerei Deputatilor, adica al treilea om in ierarhia inaltilor demnitari ai statului roman. Stiam de mult timp de pasiunea domniei sale pentru obiecte de arta si antichitati.
Cand a fost ministru de Externe, in anii 1990-'92, s-a ocupat personal de dotarea noului sediu al institutiei, ca si a ambasadelor, cu tablouri si alte obiecte de arta. Curator pentru aceasta operatiune se spunea ca a fost o matusa. Mai tarziu, prin 1993-'96, pe cand domnul Nastase era presedinte al Camerei Deputatilor, aceeasi matusa s-a ocupat de decorarea cu obiecte de arta a imensului palat al Parlamentului. Aceasta i-a facilitat domnului Nastase contactul cu Fondul Plastic si artistii din bransa. L-am vazut pe domnul Nastase si in ipostaza de scotocitor prin tarabele negustorilor de vechituri si antichitati prin diferite cartiere pariziene. Niciodata nu se intorcea acasa cu mana goala. Din acest punct de vedere este de invidiat. Ceea ce mie mi se pare anormal la domnul Nastase este aviditatea cu care si-a transformat agoniseala de o viata in obiecte de arta, mobilier, antichitati si alte asemenea, toate ingramadite intr-un apartament. M-as fi asteptat ca domnul Nastase sa se comporte ca un capitalist, adica un om care investeste productiv o parte din venituri si profituri, creand astfel locuri de munca si surse de venituri pentru el si familie. Ca sa le dea si el un exemplu pozitiv celorlalti concetateni.
Din acest punct de vedere, domnul Basescu este de laudat: a investit intr-o fabricuta de inghetata, aliment care ii racoreste pe turistii de pe litoral. Domnul Nastase ar fi putut sa urmeze exemplul socrului sau, care a construit o ferma de pasari de oua. A preferat sa adune toata avutia familiei intr-un apartament. La fel ca un harciog care se teme de zilele intunecate care ar putea urma. Sa aiba ce rontai el si familia sa. Mai ramane sa justifice resursele financiare care i-au permis sa acumuleze o asemenea avere.
