Prezumţia că manifestaţii de o asemenea amploare s-ar datora finanţărilor lui George Soros arată cât de anacronică şi mioapă este optica unor jurnalişti.
Controversele iscate în jurul manifestaţiilor contra proiectului Roşia Montană au identificat subit autorul moral al determinării manifestanţilor de a nu renunţa: George Soros. N-ar fi fost nicio mirare dacă afirmaţia ar fi apărut în publicaţiile zburlite ale lui Vadim Tudor, care l-au desemnat demult pe miliardarul american ca inamic public al României. Dar ele au apărut în Evenimentul zilei, sub semnătura lui Mălin Bot, un combatant intransigent împotriva mişmaşului politic al puterii, şi au fost repede înghiţite de alţi jurnalişti pe care e greu să îi bănuieşti de naivitate sau de corupţie, ca Stelian Negrea sau, mă rog, Ion Cristoiu. Ce susţin aceştia? Ei sunt convinşi că amplitudinea demonstraţiilor anti-RMGC, desfăşurate neîntrerupt de două săptămâni în Bucureşti şi în alte oraşe, se datorează unor ONG-uri anume finanţate de Soros pentru a pune la pământ proiectul. Argumentele aduse se bat cap în cap: pe de o parte, se arată că George Soros are acţiuni la Gold Corporation tranzacţionate la bursa din Toronto, deci e în business, pe de alta, demonstrează că organizaţii neguvernamentale, ca Miliţia Spirituală, ActiveWatch ş.a., sunt finanţate din banii miliardarului ca să împiedice proiectul, eventual prin intermediul CEE Trust, un consorţiu de şase fundaţii, printre care se numără şi Open Society Foundation. Dificil de urmărit firul logic. Prezumţia că manifestaţii de o asemenea amploare s-ar datora finanţărilor lui George Soros arată cât de anacronică şi mioapă este optica unor jurnalişti la peste 20 de ani, după experienţe dramatice ca revoluţia din 1989 cu huliganii denunţaţi de dictator, mineriadele şi Piaţa Universităţii cu golanii ei, primele alegeri libere cu manipulările grosolane împotriva competitorilor lui Iliescu şi altele, mai recente, ca tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012. Ceea ce consternează este imprudenţa, memoria scurtă a presei care ştie că orchestraţia, echipamentul propagandistic, eşafodajul manipulării nu s-au schimbat. În plus, azi se pot citi tomuri întregi în materie.
Sigur că există în mass-media din România un context nefericit, în care prostirea oamenilor în favoarea unor interese politice sau de afaceri este programatică în trusturi de presă afiliate politic. Manifestanţii din Bucureşti au taxat în mod repetat Antenele şi televiziunea publică. Cea mai recentă porcărie a Antenei 3 în emisiunea Sinteza zilei este „dezvăluirea“ că Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş, două voci publice permanent denigrate de trustul Intact, ar deţine teren la Roşia Montană, fapt pentru care au fost pictaţi ca adevăraţi „rechini imobiliari“. Ce s-a ascuns telespectatorilor este faptul că aceştia au cumpărat în 2006 câte un metru pătrat de teren, ca mulţi alţi protestatari, tocmai pentru a exprima dezacordul faţă de proiect printr-un gest simbolic. Dar acest detaliu s-a omis. Protestatarii au dreptate: „Presa română plină de cianură“.
