Acesta nu e un meci obișnuit. E un meci în care nu contează forma de moment, pentru că ambele își vor ridica jocul. E un meci pe care nu are rost să-l analizezi din perspectiva precedentelor evoluții din turneu. E un meci care se va câștiga cu sufletul.
Toate meciurile sunt importante, dar unele sunt mai importante decât altele. Iar dintre acestea “mai importante”, ei bine, sunt unele care îți pot marca, sau propulsa, o carieră.
Meciul Simonei Halep cu Serena Williams, din această dimineață, este un asemenea meci. Un game-changer sau o răscruce, ideea e la fel în orice limbă. Marele lux de care beneficiază Simona este, însă, imens: pentru ea, nu există decât înainte. Pierderea acestui meci nu înseamnă o oportunitate pierdută iremediabil. Nu înseamnă că Simona își va pierde, brusc, calitățile sau speranțele. Nu înseamnă că toate laudele pe care le-a primit ar fi degeaba, că toate textele care s-au scris ar fi degeaba. Pierderea lui nu înseamnă nimic, de fapt. Câștigarea lui, în schimb? Înseamnă catapultarea Simonei la următorul nivel.
Rivalitățile care rămân pomenite și peste ani se modelează cu condiția să existe câteva ingrediente de bază.
Spre exemplu, narativul campion vs challenger.
De ani buni, Serena este singură în liga ei, și nimeni n-a putut s-o dea jos decât conjunctural, în special atunci când, din varii motive personale, americanca nu a jucat la nivelul ei optim. În rest, sunt deja ani de când Williams nu a mai avut un rival pe măsură. Niciuna dintre cele care au încercat din această generație de jucătoare – Sharapova, Azarenka, Wozniacki, Ivanovic, Radwanska, retrasa Na Li – nu a putut să se apropie de ea. Simona este la un punct al carierei în care întrunește două condiții necesare pentru a fi o mare campioană: obține rezultate ȘI are în continuare mult spațiu pentru îmbunătățiri.
