Ion Iliescu isi va incheia cariera politica in liniste si glorie, fara sa dea socoteala pentru dramele pe care le-a provocat in decembrie 1989 sau in iunie 1990. Toate probele, stenogramele, marturiile, dovezile stranse cu migala ani de zile de procurorul militar Dan Voinea par acum inutile. Parchetul General a anuntat ieri ca nu va incepe urmarirea penala pentru Ion Iliescu in dosarul mineriadei din 13-15 iunie si ca o serie de fapte penale din acest caz sunt prescrise. Fondatorul PSD este absolvit in acest fel de responsabilitatea violentelor care au avut loc in centrul Bucurestiului acum 18 ani. Ion Iliescu a pus atunci punct manifestarilor din Piata Universitatii folosindu-se de forta minerilor si de indemanarea fostilor securisti deghizati, fara sa-i pese de consecinte: de crimele care s-au petrecut la umbra sfaturilor sale, de brutalitatile fara sens, de ilegalitatea reprimarii sangeroase.
Ion Iliescu a folosit in toata cariera sa politica instrumentele pe care le-a achizitionat in tineretea comunista in care a invatat ca doar cauza conteaza, iar crimele, violentele, manipularile sunt doar accesorii pe drumul spre putere. Nu da doi bani pe imaginile cu victime neajutorate si nevinovati in agonie, fiindca pentru el doar intrarea triumfala in istorie conteaza. Epoca de catastrofe pe care a proiectat-o la inceputurile anilor ‘90 ramane insa nerazbunata, fiindca 18 ani mai tarziu procurorii sustin ca nu au probe pentru invinuirea lui. Ion Iliescu si-a construit cu migala protectia dupa ce si-a dat seama ca Romania va fi nevoita sa devina un stat de drept: a trimis la Curtea Constitutionala prieteni care sa-l scoata la pensie pe Dan Voinea pentru indrazneala de a-l fi pus sub acuzare pentru omor deosebit de grav fiindca in ziua de 13 iunie 1990 a coordonat si ordonat reprimarea trecatorilor de pe strazile Capitalei, finalizata cu patru morti si destui raniti.
In consecinta, Curtea a hotarat ca faptele lui Ion Iliescu trebuie anchetate de procurori civili, iar multe dintre datele stranse de procurorul general Voinea au devenit neinteresante fiindca fondatorul PSD are prieteni peste tot, in tot sistemul juridic, iar acolo unde nu poate convinge probabil ca are cu ce ameninta, santaja, intimida.
Dorinta lacoma si obsedanta de a ramane in cartile politice pana la capat este legata nu doar de dependenta lui Iliescu de vitrina publica, ci si de trecutul sau de erou care l-a dat jos pe Ceausescu folosindu-se de inocentii care au devenit carne de tun sau de violentele ilogice ale mineriadelor.
Ion Iliescu va iesi din politica, asa cum ne-a anuntat, "cu picioarele inainte", nu cu catuse, nu dupa o sentinta judecatoreasca sau fiindca ar ajunge la varsta senectutii si si-ar da seama de greselile pe care le-a facut in cei peste 60 de ani petrecuti in politica.
