» A regizat mai multe documentare si scurtmetraje, precum si un film de televiziune, a facut sase videoclipuri pentru Zdob si Zdub, iar acum vrea sa debuteze in lungmetraj.
» Azi, de la ora 19, Institutul Cultural Roman il are ca invitat, impreuna cu documentarul "Murind pentru Madrid" si scurtele "Sasa, Grisa si Ion", "(Plictis) si inspiratie" si "Cand se stinge lumina".
» Inainte de a veni din Republica Moldova sa invete regie de film la Bucuresti, Igor Cobileanski a fost descoperit la 14 ani de Emil Loteanu.
» Inainte sa fii regizor, ai fost actor. Ai avut rolul principal in filmul "Durerea", realizat dupa scenariul lui Emil Loteanu.
Asta a fost prima mea tangenta cu lumea asta, care mi se parea destul de plina de tot ce vrei. Aveam 14 ani, eram un copil. Pe urma, au mai urmat alte roluri mai mici, dar ma tineam aproape de oamenii din film si, urmarind tot ce se intampla pe platou, mi-am dat seama ca in meseria asta, daca vrei sa spui ceva, trebuie sa fii regizor. Nu stiu, asa am simtit.
» Cum ai ajuns sa joci in filme?
Simplu. Loteanu avea un mare talent de a descoperi oameni. Nu vreau sa ma laud, dar majoritatea actorilor cu care a lucrat n-aveau scoli de teatru sau film. Pe mine m-a gasit in strada. S-a uitat la mine, i-o fi placut ceva, si m-a dus direct la regizor. A fost o selectie dura, in jur de 3.000 de copii, si in final am ramas 15, pe urma 3. Dupa film, da, ne-am mai vazut. Am facut un inceput de asistenta la ultimul lui film, "Gaoacea", aveam grija de actori. La 17 ani, m-a intrebat daca vreau sa ma fac actor. Era in ‘90. I-am zis ca vreau sa fac regie. "Unde vrei sa faci, la Moscova sau la Bucuresti?" – erau valurile de trezire nationala – si am zis ca vreau la Bucuresti. Zicea ca Moscova e mult mai deschisa, in sensul ca sunt mai multi profesori, straini… E mai cunoscuta VGIK decat UNATC-ul. Optiunea mea a fost Bucurestiul, din cauza acelui sentiment national. Era acea trezire nationala care plana peste noi. Acel sentiment mai exista si azi in mine.
» Ca cineast, ai devenit celebru mai intai pe internet. Cum s-a intamplat?
Primul meu film, "Cand se stinge lumina", a stat jumatate de an terminat si nu se intampla nimic. Nu stiam ce sa facem cu el. Ideea cu net-ul a fost a lui Thomas Ciulei, producatorul, care a vrut sa faca un test. Filmul avea 8 minute, deci se preta. Succesul a fost extraordinar, asa ca am pus si filmele urmatoare, "Sasa, Grisa si Ion" si "(Plictis) si inspiratie". Daca nu le plasam pe net, nu stiu daca aveam acum acest dialog. A fost un pas, o modalitate de a promova filmele. Am avut cam 500.000 de vizionari pe www.youtube.com. Acum Thomas a scos "Cand se stinge lumina" de pe youtube, pentru ca a semnat un contract cu o casa de distributie germana. Au mai ramas alte copii preluate, totusi nu atat de multe pentru ca majoritatea bloggerilor au dat link la youtube. Am si eu toate filmele pe blogul meu, www.cobileanski.blogspot.com.
» Ai putea face filme doar "pentru internet" sau vrei ca filmele tale sa fie vazute si in sali?
Eu nu le fac sa le plasez pe internet. E mai greu sa plasezi un lungmetraj pe internet, desi internetul mi se pare foarte democratic.
» Ai venit la Bucuresti sperand ca aici iti va fi mai usor sa faci filme?
Eu am absolvit UNATC-ul si am plecat acasa. Atunci, pe moment, aveam niste oferte destul de bune fata de ce oferea Bucurestiul anului 1995. Singura cale ar fi fost televiziunea. In ultimul an am avut o oferta de la un studio de productie si postproductie TV din Chisinau, asa ca am plecat. Am revenit in Romania acum un an, o data cu scurtmetrajele. Sunt stabilit la Chisinau, aici vin cand am treaba. La Chisinau am un mic studio de productie, care merge, nu pot zice nu. Dar s-ar putea ca intr-un tarziu sa ma stabilesc la Bucuresti, daca voi avea mai multe oportunitati.
» Ai terminat de curand in Romania un film de televiziune, "Tache".
E o tragicomedie, povestea unui gropar (interpretat de Mircea Diaconu) care afla ca e bolnav de cancer si care, cand i se spune ca mai are de trait doua luni, decide sa-si organizeze propria inmormantare. Contacteaza prieteni mai vechi, agentii funerare, dar i se intampla cel mai urat lucru: administratia cimitirului cedeaza locul, si atunci scopul lui devine acela de a-l recupera. Filmul are o ora si 17 minute si e produs de Domino Film si MediaPro. Scenariul e scris de Mara Nicolescu.
» Planuiesti un lungmetraj de debut, "Afacerea Est". Cu el ai picat la concursul CNC de anul trecut?
Nu doar de anul trecut, ci de trei ori, desi in primele doua dati eram chiar sub linie. Probabil ca il voi depune iar. Filmul e o poveste estica, petrecuta in Romania, sudul Ucrainei sau Moldova. Multa lume va spune, probabil, ca e Moldova pentru ca voi insista sa folosesc actori moldoveni. E despre doi tineri dintr-un oras marginal, cu sase blocuri si multa saracie, care se antreneaza intr-o afacere, cumparand un vagon de potcoave pe care le vor vinde unui alt partener. Vagonul il duc prin toata tara. Povestea e total absurda. Lumea rade cand citeste. Dar e o poveste barbateasca, fara a fi un film misogin. E un singur rol feminin. Neintentionat, asa mi-a iesit.
» Dupa mai multi ani, cum percepi Romania?
O vad cam la fel. Eu sunt cetatean al Republicii Moldova, dar patria mea e Romania. Moldova e totusi o provincie, e ca un copil incapatanat care nu gandeste inca matur. In Romania e o schimbare in bine, mai ales in ultimii ani. Nu stiu cine-i bun si cine-i rau in politica, dar vad o evolutie. Dupa trei luni de Bucuresti, revenind la Chisinau imi sar in ochi saracia de la margine si curatenia din oras. In rest, oamenii sunt cam aceiasi, moldovenii sunt mai putin temperamentali, pe alocuri mai profunzi decat bucurestenii. Eu sunt optimist de felul meu, desi nu vad neaparat viata in roz. Din clasa noastra, de la regie de film, suntem doar doi care muncim in domeniu, eu si un coleg care face publicitate. Am fost 12 oameni. Restul s-au pierdut, nu mai stiu ce fac.
» Cum iti vezi munca in urmatorii ani?
Vreau s-o numar in productii. Cred ca, daca voi fi baiat serios, va fi bine. Urmatorul pas trebuie sa fie un lungmetraj. Emil Loteanu spunea ca regizorii traiesc de la premiera la premiera. Se relaxeaza o singura zi si o iau de la capat.
