Pentru câteva zile Iaşiul s-a transformat în capitala literaturii române. Toată suflarea scriitoricească s-a aflat la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT), eveniment iniţiat de scriitorul Dan Lungu.
Au avut loc dezbateri încinse cu moderatori celebri în superba sală a Teatrului Naţional, sesiune de lecturi publice, scriitorimea a făcut frumos la întâlnirile cu elevii şi studenţii ieşeni, iar la final un lucru rămâne cert: „copilul“ FILIT, născut cu o carte în mână, are în faţă un viitor strălucit.
Despre FILIT sau „Feel it“, cum le plăcea tinerilor voluntari să-l alinte, am vorbit şi noi cu ”părintele” său, Dan Lungu.
În cuvântul de bun venit adresat oaspeţilor descriaţi FILIT ca pe un pui de om născut ca prin minune, departe de ochii presei, în plină epocă a internetului, cu o carte în mână. Cum s-a născut de fapt festivalul?
Dan Lungu: S-a născut fără ca noi să ne gândim la asta. Ne propusesem de multă vreme să facem un festival, visam la el, dar fără buget totul rămâne la stadiul de vis. Plus că nu voiam să chemăm doi scriitori din Basarabia, alţi vreo doi din Ucraina, câţiva de pe la noi şi să numim chestia asta ”festival internaţional”. Nu ne atrăgea genul ăsta de intreprindere provincială. Voiam un festival mare. Am aşteptat momentul şi acesta, iată, s-a ivit. E un proiect pentru care noi, iniţiatorii lui, am făcut destul de multe sacrificii.
Şi eu şi Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu suntem scriitori şi a trebuit să renunţăm la timpul nostru de scris pentru a ne dedica organizării festivalului şi dacă nu ar fi fost de dimensiunile şi complexitatea evenimentului pe care l-aţi văzut, nu ne-am fi implicat. Din fericire, stelele s-au aliniat favorabil, Consiliul Judeţean Iaşi este una dintre aceste ”stele” datorită căreia am avut un buget onorabil cu care am putut face festivalul pe care îl visasem. Dincolo de buget, care este, desigur, foarte important, au contat şi relaţiile noastre în lumea literară europeană. E foarte greu să aduci nume grele la prima ediţie a unui festival.
Un nume care se respectă nu se aruncă aşa, cu capul înainte, într-un festival despre care nu ştie nimic. Dacă decide să participe totuşi la el atunci o face doar pentru un om în care are încredere. Toate aceste persoane foarte importante care au venit la Iaşi au fost convinse să participe la FILIT mizând pe cuvântul nostru, al iniţiatorilor evenimentului.
Spuneţi-ne, vă rugăm, câte ceva despre aceşti invitaţi.
D.L.: E vorba despre scriitori de primă mână din Europa şi din România, de oameni grei din lumea culturală europeană care nu sunt scriitori, cum e Ulrich Schreiber, directorul Literaturfestival din Berlin, unul dintre cele mai mari evenimente literare din lume, Hans Ruprecht, cunoscut manager cultural din Europa, care se ocupă de Festivalul de Literatură de la Berna şi de proiectul Absolut Zentral, care prezintă cititorilor elveţieni scriitori din Europa de Est, Jean Materrn, directorul colecţiei Galimard dedicate scriitorilor străini şi mulţi alţii. Am avut invitaţi o seamă de jurnalişti internaţionali de la publicaţii importante, de la El Pais, de la Il Manifesto, de la Frankfurter Allgemeine Zeitung. Sunt oameni pe care nu îi aduci uşor la Iaşi, mai ales că în acelaşi timp peste tot în lume se mai petrec încă 100 sau încă 1.000 de alte evenimente care şi-au făcut deja un nume, pe când noi suntem la prima ediţie. Au ales să vină aici pentru că din echipa noastră fac parte oameni bine racordaţi la reţeaua culturală europeană.
Foarte multe evenimente au fost dedicate publicului tânăr. Scriitorii s-au dus în licee şi facultăţi, le-au citit tinerilor, le-au răspuns la întrebări.
D.L.: Da, tinerii s-au bucurat enorm de aceste întâlniri. Ne-am gândit la public în general şi la cel tânăr în special. În mai toate festivalurile de literatură de pe la noi relaţia cu publicul este deficitară, spre deosebire de festivalurile de film şi de teatru. De pildă, la Zile şi nopţi de Literatură, de la Neptun, un festival, de altfel, foarte bine făcut, impecabil la capitolul invitaţi, încă din concept publicul era scos din ecuaţie. Festivalurile literare româneşti au tendinţa să devină nişte evenimente de nişă. Scriitorii se întâlnesc ei între ei, îşi citesc unii altora şi nu mai interacţionează deloc cu cititorii. Noi am vrut, dimpotrivă, să atragem cât mai mulţi oameni şi am avut în acest sens mai multe strategii.
Care au fost acestea?
D.L.: În primul rând am plasat trei pavilioane în zona centrală a oraşului, în faţa Palatului Culturii, care este un simbol al Iaşiului, iar toţi pereţii dinspre stradă ai pavilioanelor ne-am gândit să-i facem transparenţi. Ar fi fost cu mult mai ieftin să fie maţi, dar am vrut ca în permanenţă că avem legătură cu strada, să comunicăm cu strada. Am vrut ca trecătorii să vadă ce se petrece înăuntru şi să-şi dorească să intre, măcar din curiozitate.
Apoi am ales să facem lecturi în licee şi la Universitate pentru a galvaniza interacţiunea dintre scriitorii români şi străini cu publicul tânăr, care este foarte dornic de comunicare. Am oferit transporturi gratuite cu autocarul pentru cei care voiau să vină să participe la festival din Botoşani, Suceava, Neamţ, Bacău, Vaslui, Chişinău, Bucureşti. Oamenii se urcau dimineaţa în autocar, stăteau toată ziua în Iaşi, la festival, iar la miezul nopţii se întorceau în oraşele lor. Asta arată că în conceptul FILIT, publicul, alături de scriitori şi de traducători, este un ingredient esenţial.
Spuneaţi că atunci când eraţi elev eraţi absolut convins că toţi scriitorii sunt morţi. Iată că liceenii şi studenţii din Iaşi au putut să-i vadă în carne şi oase pe unii dintre scriitorii studiaţi în şcoală.
D.L.: Da. Eu dacă m-aş fi întâlnit pe stradă cu un scriitor din manualul de română aş fi fugit de el ca de o fantomă. Am crezut mulţi ani că mai toţi scriitorii sunt morţi pentru că nu văzusem cu ochii mei nici unul. Şi, oricum, mi se părea de la sine înţeles că scriitorii încă vii nu-s buni de nimic. Ei, noi le-am dat acum şansa tinerilor să vadă că scriitorii nu doar că nu sunt cu toţii răposaţi, dar că, în plus, chiar şi cei vii sunt foarte valoroşi.
Dar scriitorii s-au speriat de copii?
D.L.: Să ştiţi că nu e prea uşoară interacţiunea asta cu cititorii. La noi, din păcate, nu există o practică a lecturilor publice şi mai ales în şcoli. Îmi povestea traducătorul meu în germană, Jan Cornelius, că în Germania şcolile au un buget special pentru a invita scriitori să se întâlnească cu elevii. Aşadar acolo scriitorii sunt plătiţi de unităţile de învăţământ pentru a veni să le vorbească sau să le citească din scrierile lor elevilor germani. Aşa se face că la ei, prezenţa scriitorilor în şcoli e un lucru absolut firesc şi face parte din sistemul lor educaţional atât de bine pus la punct. Profesorii de literatură sunt chiar obligaţi să invite scriitori. E un lucru cât se poate de binevenit pentru că astfel se asigură racordul tinerilor la fenomenul literar contemporan pe care manualele, fie ele şi alternative, nu au cum să îl asigure.
Am văzut că Iaşiul a fost în zilele festivalului într-o efervescenţă culturală incredibilă. La lecturile din centru şi la dezbaterile de la Teatrul Naţional sălile au fost arhipline.
D.L.: Da. E extraordinar ce se întâmplă. Iar eu am fost de-a dreptul mirat că la Noaptea de poezie, deşi erau 250 de scaune, a fost atâta lume că s-a stat şi în picioare. Eu nu m-aş fi gândit niciodată că poezia va atrage atâta public. E fabulos.
Credeţi că graţie FILIT Iaşiul a luat o opţiune serioasă pentru a deveni capitală culturală europeană?
D.L.: Asta nu depinde numai de evenimentul nostru, ci ţine de o politică coerentă a întregii comunităţi locale, de bugete multianuale, de o strategie pe termen lung… În plus, nu depinde numai de cultură, ci şi de infrastructură, de capacitatea de cazare a hotelurilor. Nu e atât de simplu. Noi, în calitate de organizatori de evenimente culturale, punem şi noi umărul aşa cum putem şi aşa cum ne pricepem. Dar dacă toată lumea îşi face treaba, sigur că Iaşiul are şanse foarte mari.
Din păcate, Herta Müller, pe care toată lumea o aştepta, nu a putut veni din motive medicale.
D.L.: Ne-am întristat cu toţii că Herta Müller a avut probleme serioase de sănătate. A anulat toate angajamentele pe care le avea până la sfârşitul anului. Din fericire, am aflat că starea ei este stabilă. Ne dorim foarte mult să o avem invitat de onoare la anul.
E prin urmare bătut în cuie? FILIT dă întâlnire publicului şi la anul?
D.L.: Categoric da. Cristian Adomniţei, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, ne-a asigurat că vom avea cu siguranţă buget pentru ediţia a doua. Şi am mai primit un telefon de la Reprezentanţa Comisiei Europene în România, care ne-a propus ca FILIT să se desfăşoare la anul sub înaltul patronaj al Comisiei Europene, care va oferi şi o parte din finanţare.
