Din 1990 incoace, in toata Romania se construieste frenetic. Cu ce bani, aceasta este alta poveste. Oribilele cladiri din perioada comunista au ecouri in „vilele” si „palatele” noilor imbogatiti si nu stii care sunt mai urate ca altele. Multi dintre cei cu bani multi au un gust estetic indoielnic si singura lor ambitie este de a epata prin hardughii impopotonate, prin autoturisme de lux si cu grele lanturi, bratari si ghiuluri de aur pe ei. Prezenta lor este o insulta pentru oamenii obisnuiti, iar casoaiele lor ranesc ochii celor ce le privesc.
Unde sunt casele de altadata?
Casa din Scornicesti a lui Ceausescu este modesta, dar se incadreaza in specificul zonei si poti spune chiar ca e frumusica. Sunt si case mai frumoase pe acolo. Ce l-o fi apucat pe prostovanul ajuns mare si tare sa „sistematizeze” orasele si satele e greu de inteles. „Casa Poporului”, triumful kitsch-ului asupra Bucurestiului, nu explica indeajuns paranoia dictatorului si nici admiratia unor turisti occidentali, care o privesc in extaz.
In volumul-album „Valoarea arhitecturii autohtone”, Editura Per Omnes Artes, Bucuresti, 2003, regretata arhitecta si cercetatoare Silvia Paun prezenta fotografii si desene ale unei Romanii de vis, cu palate, biserici si case de un gust desavarsit. Autoarea numea aceasta priveliste ideala „arhitectura inscrisa in ritmurile naturii”.
De multe ori, taranul care isi inalta o casa, mai mare sau mai mica, era si arhitectul, si constructorul, si tamplarul, uneori chiar si sculptorul ei. Unde s-a dus acel duh al frumosului? E bine ca s-au pastrat case si gospodarii in muzee ale satului, dar in acelasi timp este si dureros, comparandu-le cu cele de astazi, multe dintre ele niste monstruozitati. Nu am cultivat intotdeauna uratul? Ce pazesc arhitectii nostri?
O adunatura de cladiri trasnite
Am trecut prin cateva localitati ilfovene si pe la marginea Bucurestiului, de unde am cules si cateva imagini si opinii pentru cei care, poate, nu au privit noile cladiri cu prea mare atentie. Am considerat ca e bine sa fie consultati si specialistii. Iata, de exemplu, ce spune arhitecta Rodica-Alexandra Sora: „Cladiri mari, rareori frumoase, si care sa intre in peisajul locului. Ele denota bogatia proprietarului si aproape niciodata bunul gust. Spatiul verde, putin sau deloc, de dragul constructiei. Culori stridente, prea indraznete, uneori vor sa suplineasca armonia cladirii, iar opulenta, bunul gust. Bucurestiul nu trebuie sa fie o adunatura de cladiri trasnite, in cel mai bun caz, ci un loc comun pentru cladiri si spatii ce au bun gust si civilizatie. Astfel riscam sa nu i se mai spuna decat la timpul trecut „Micul Paris”. Un sfat: daca proprietarii sunt bogati, cladirea simpla, dar cu finisaje de buna calitate, va fi mult mai apreciata decat cele cu turnulete si balcoane in exces. Trebuie sa stim ce combinam si cum”.
Nu mai sunt cladiri traditionale
Daca in alte zone ale tarii, prin orase si sate, se mai pot vedea case traditionale, in jurul Bucurestiului ele par sa fi disparut cu desavarsire. O explicatie am notat-o de la Ionel Scriosteanu, viceprimar al comunei Mogosoaia: „Este adevarat, nu mai sunt case vechi. In perioada comunista, traditia a disparut. Cei care nu obtineau buletin de Bucuresti se stabileau in localitatile din apropiere, daramand casele cumparate si construind altele, unele mai frumoase, altele mai putin frumoase, dar fara sa respecte specificul locului. Am mostenit de la vechea conducere a Primariei noastre procese cu Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) in privinta constructiilor din zona de protectie a Palatului Mogosoaia. Vrem sa le incheiem amiabil. Din pacate, pana la venirea noastra, in trei ani au fost introduse in intravilan 250 ha, fara studii temeinice. De un an si jumatate, nu am mai bagat nici un hectar in intravilan. Am cerut avize de la MCC, iar celor care s-au apucat sa construiasca fara autorizatie le-am dat amenda. Nu avem inca un PUG (Plan Urbanistic General). Am demarat procedura, dar intarzie. Orice constructie este obligata sa aiba un proiect, iar verificatorul proiectului sa aiba atestat”.
„Niste pocitanii” de case
Toti ceilalti chestionati, fara nici o exceptie, presupun ca proprietarii noilor vile si palate au furat, nu au muncit cinstit, caci „nu se poate din munca cinstita sa aduni atata avere”. Nu e chiar asa, dar aceasta este opinia populara. Cat priveste aspectul cladirilor cu pricina, parerile difera. Unii spun ca sunt frumoase! Altii s-au exprimat astfel: „niste pocitanii”; „hardughii”; „monstruozitati”; „kitsch-uri”; „case de neam prost”; „casa de bulibasa”; „grajduri”; „silozuri” s.a.m.d.
Ce facem cu ele? Pluteste, oare, un blestem peste Campia Vlasiei?
