Încă un român care moare cu zile, cu ambulanţa la poartă: Gyuri Pascu. Ce s-a schimbat faţă de situaţia din 2001, când pacientul Florin Nica a fost plimbat cu ambulanţa între spitale şi apoi abandonat în stradă, unde a murit? Da, între timp am făcut un film bun, premiat la Cannes, „Moartea domnului Lăzărescu“. Aici, în Statele Unite, prietenii mei au crezut că este doar o comedie neagră, o ficţiune. Când le-am spus că astfel de situaţii, mai mult sau mai puţin asemănătoare, sunt frecvente în România, s-au uitat la mine cu scepticism.
Mă întristează când văd acum încă o discuţie indignată care, în final, nu va duce nicăieri. Cum a fost reformat sistemul de intervenţii de urgenţă după drama din Apuseni, când s-a prăbuşit un avion SMURD, iar supravieţuitorii au murit de frig aşteptând salvatorii? Am văzut acum câteva săptămâni o intervenţie excepţională, în Bucegi, făcută de un elicopter aparţinând unei companii private. Asta s-a întâmplat după ce SMURD refuzase zborul.
Care a fost reacţia doctorului Arafat, şeful DSU? În loc să recunoască eşecul instituţiei pe care o conduce, a sugerat că pilotul a fost un inconştient şi a asmuţit la anchetarea şi sancţionarea sa.
În curând se împlineşte un an de la incendiul din Colectiv. Cele mai pertinente concluzii – parţiale, dar mai bine decât nimic – sunt într-un raport al Corpului de Control al Guvernului. Consecinţa? Şeful Corpului de Control al Guvernului a fost împins să demisioneze, iar dr. Arafat a rămas neatins în poziţia de secretar de stat la Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă.
Doctorul Arafat a ajuns principalul reprezentant al sistemului criminal din spitalele româneşti. În 2012 era doar un purtător de cuvânt. Dar puterea sa a crescut exponenţial după ce aripa politică a Antenei 3, USL, a preluat puterea. Dr. Arafat a devenit un simbol. Nimeni nu îndrăzneşte să mai vorbească despre schimbările fundamentale atât de necesare, de teamă că dr. Arafat îşi va trimite presa să-l linşeze. Vorbesc de acea presă care, direct sau indirect, se înfruptă din banii destinaţi sistemului medical de stat. Dr. Arafat are putere de viaţă şi de moarte asupra pacienţilor din România, o ştie şi o spune public.
Declaraţia făcută fără nici o reţinere acum câteva zile, la Antena 3, este şocantă.
„Dacă ajungem să întrebăm de baza legală, atunci ne oprim de mâine și dau telefonul domnului Tolontan, să sune pacienții la dânsul“, i-a spus acest medic jurnalistului care reclama faptul că ambulanţele statului sunt folosite pentru transportul în străinătate al unor VIP-uri. În traducere, în România, dacă ai telefonul doctorului Arafat şi îl suni, poţi fi salvat. Dacă nu, mori cu zile, aşa cum a păţit Gyuri Pascu şi aşa cum se întâmplă, foarte probabil, cu zeci sau sute de cetăţeni obişnuiţi, despre a căror soartă nu vom şti niciodată.
Guvernul Cioloş ar trebui să facă un ultim gest eroic înainte de a pleca: să finalizeze ancheta la Colectiv, să o facă publică şi să-l dea afară pe dr. Arafat. Să-l dea afară nu oferindu-i perspectiva demisiei, ci cu scandal – iertaţi-mi limbajul dur. Ar fi un gest eroic, pentru că toţi ştim ce va urma: seri întregi în care oamenii lui Dan Voiculescu îi vor calomnia şi insulta pe cei implicaţi în această decizie.
Aşa au procedat în ianuarie 2012, dar eu cred că reacţia publicului va fi complet diferită. Nu cred că va mai fi apărat de vreo persoană de bună-credinţă. Dimpotrivă, sunt convins că la prima scânteie românii vor ieşi în stradă să-i ceară demisia.
Care vor fi consecinţele demiterii acestui personaj? În primul rând, va da viitorului Guvern şansa să înceapă reforma în Sănătate. Sigur, cu condiţia ca românii să împiedice ascensiunea PSD, iar Executivul să nu cadă în mâinile unui condamnat penal. În al doilea rând, dacă înlăturăm acest simbol al tuturor relelor din sistemul criminal de sănătate, poate că politicienii români îşi vor face curaj să discute cinstit despre ce poate fi făcut.
Putem sparge monopolul CNAS, astfel încât pacienţii să poată opta pentru casa de sănătate care le oferă servicii adecvate situaţiei lor? Încercăm câteva privatizări-pilot ale unor spitale de stat pentru a vedea care sunt consecinţele? Nu e nimic revoluţionar în ceea ce scriu, aşa s-a procedat în Germania, Marea Britanie sau Australia.
Este momentul să recunoaştem: după 26 de ani de la căderea regimului Ceauşescu, statul român a eşuat lamentabil în gestionarea sistemului medical. Corupţia este de neoprit, iar consecinţa este că prea mulţi oameni mor cu zile. Politicienii laşi sau conectaţi la sistem nu au curaj să vă spună acest adevăr: Raed Arafat trebuie dat afară pentru a putea porni o schimbare din temelii.
