Din multe puncte de vedere, Roma e un turneu cu multe plusuri pentru Simona Halep, o pregătire aproape ideală pentru al doilea turneu de Grand Slam al anului. A stat mult pe teren, a câștigat câteva meciuri mai mult decât convingător, a jucat și dublu, a făcut ajustări și, mai mult decât evident, a crescut în confort pe zgură – toate astea, la timp pentru Roland Garros. Dar, în același timp, a și pierdut primul meci cu adevărat solicitant care i-a ieșit în cale, a căzut pradă nerăbdării și emoțiilor și a arătat că încă mai trebuie să lucreze la cum gestionează meciurile de acest tip.
Adică genul de meciuri lungi, epuizante fizic și emoțional, în care, după numeroase schimbări de momentum, după multe șanse ratate și după mai bine de două ore de rally-uri epuizante, se ajunge în money time, adică pe muchie. Adică acele două, trei game-uri care fac diferența pe linie dreaptă, în setul decisiv. Simona a avut un succes amestecat în astfel de meciuri de-a lungul ultimului an: a câștigat unele – cu Kanepi la Doha (7-6/5 în decisiv), cu Petkovic, la Beijing (7-6/1 în decisiv), cu Makarova, la Dubai (7/5 în decisiv) și, mai ales, cu Jankovic în finala de la Indian Wells, la cel mai important titlu al carierei (6-4 în decisiv).
Dar a și pierdut câteva, poate cele mai importante: cu Sharapova, la Roland Garros (6-4 în decisiv, după tot acel rollercoaster epuizant) și la Cincinnati (din nou 6-4), cu Serena la Miami (7-5 în decisiv). Plus cel de azi (din nou 7-5 în decisiv). Toate aceste patru înfrângeri au ceva în comun. S-au petrecut fie în faze foarte avansate, adică miză mare, fie contra unor jucătoare care, într-un fel sau altul, reprezintă un fel de reper/barieră în mintea Simonei, un hop pe care trebuie să-l treacă. De asemenea, toate au avut un moment de cotitură în acele ultime câteva game-uri. Simona n-a mai ținut pasul pe linie dreaptă, atunci când brațul e greu, respirația te sufocă, iar gândurile de tot felul năvălesc.
Asta ne spune că Simona e încă o jucătoare în formare în ce privește capacitatea ei de a gestiona meciurile sub o presiune peste medie. Unde în formare se traduce prin adună experiențe. Câtă vreme înțeleg îngrijorarea multor fani vizavi de acest aspect, nu cred că se impune upgradarea concluziilor la stadiul de “problemă”. Pentru că imaginea de ansamblu spune altceva.
Citește continuarea articolului pe Treizecizero.ro
