In pofida vremii mohorate, locuitorii metropolelor de pe Rin nu s-au lasat intimidati de cei „cativa stropi, mai da-i incolo”, cum comenta un batranel din Koln la microfonul ARD. An de an, imuni la capriciile vremii, sute de mii de germani asista in deja celebra data de 11.11, la ora 11.11 fix, la startul celui de-al cincilea anotimp – anotimpul veseliei, al nebuniilor, nebunilor si nebunelor, pe scurt, al carnavalului.
Traditie si semnificatie
Pare paradoxal ca, intr-o luna in care crestinatatea reflecta eminamente asupra mortii si perenitatii, o serie de tari dau startul unui eveniment dedicat „carpe diem”. De fapt, traditia carnavalului, indiferent de tara in care este sarbatorit, se bazeaza pe o serie de ritualuri provenite din antichitatea greaca si romana, la care s-au adaugat, in timp, cutume ale triburilor germanice.
Pentru carnavalul german, anul 1823 a fost unul decisiv. Atunci, un asa-numit „Comitet al celor 11” Ð format, de fapt, din 13 persoane Ð a decis reluarea unei traditii aflate pe punctul de a fi data uitarii.
Cifra „11” simbolizeaza „nebunia”, voia buna colectiva, unitatea oamenilor in momente de veselie. 1=1 mai semnifica egalitatea dintre toti bufonii de pe strazile Germaniei, indiferent de statutul lor social, de functii etc. Nu in ultimul rand, cifra 11 se numeste, in germana, ELF. Din punct de vedere al traditiei carnavalesti, ELF nu reprezinta o cifra oarecare, ci initialele idealurilor revolutiei franceze Ð E = Egalite, L = Liberte, F = Fraternite -, detaliu semnificativ in special pentru locuitorii orasului Koln, care se mandresc cu aceasta explicatie ori de cate ori au ocazia.
„Demnitatea nebunului este intangibila”
Ca este vorba de Mainz, Fulda, Wiesbaden, Koln sau Dusseldorf – fiefurile carnavalului german, serbat cu pofta si fast mai ales in jumatatea nordica a Germaniei -, nebunia colectiva a debutat peste tot conform cutumelor: un bufon citeste „Carta nebunilor”, care stipuleaza printre altele ca „demnitatea nebunului este intangibila”.
Urmeaza cele 11 lovituri de tun, fara de care orasenii nu pot considera ca au dat startul sarbatorii. Anul acesta, orasul Fulda a fost cel urmarit de ghinion – dupa primele bubuieli ale tunului, acesta s-a stricat subit. Dezamagire generala. „Ce ne facem, frati bufoni?”, a strigat presedintele consiliului carnavalistilor locali, Andreas Gerlach. Un „nebun” mai inventiv a avut solutia salvatoare Ð s-a recurs ad-hoc la petarde de revelion, cele 11 bubuituri au rasunat cum, necum, iar de atunci urbea sarbatoreste de zor.
Distractia Ð scumpa… doar pentru unii
Desfasurarea intregului carnaval – care se intinde pe mai multe luni si se incheie abia pe 21 februarie, in Miercurea Cenusii – presupune sute de costume ale membrilor diferitelor cluburi de carnaval, sute de mii de costume ale participantilor de pe strazi, zeci de tone de bomboane, ciocolate, dulciuri aruncate din care alegorice publicului, tone de confetti, fanfare etc.
„Pentru desfasuratorul unei singure zile, avem nevoie de cel putin 100.000 de euro”, spun sefii de club ai „nebunilor” din Frankfurt. „Dar anul acesta avem ghinion – sponsorii si-au cam cheltuit bugetul inca din vara, cu ocazia Campionatului Mondial de fotbal”, se plang acestia, spunand ca in sezonul 2006/2007 locuitorii din Frankfurt vor ramane supli „pentru ca nu vom avea tone de praline de aruncat”.
In schimb, Kolnul – organizator al celui mai mare si celebru carnaval al tarii – nu cunoaste griji financiare. „Aici, ajunge sa pocnesti din degete si-ti sar in ajutor zece sponsori deodata”, a precizat Peter Ruhr, persoana ce detine importanta functie de purtator de cuvant al carnavalului actual. Potrivit acestuia, 24 de ore de carnaval costa aici aproximativ 300.000 de euro. Cat despre costume – cele elaborate, brodate de mana, plus peruca, ghetutele aferente etc. – pot depasi lesne 60.000 de euro.
Distractia, in schimb, este garantata… si practic gratuita. Ajunge sa-ti pui un nas de clown si ai intrat in rand cu lumea… nebuna!
