În data de 8 noiembrie 2016, în ziua alegerilor din SUA, redactorul-şef al site-ului Hotnews, Cristian Pantazi, a scris un comentariu în care anunţa: „Amenințările lui Trump la adresa partenerilor din NATO însemna denunțarea apriori a principiului solidarității euro-atlantice”.
Şi continua pe acelaşi ton apocaliptic, avertizând că Trump se va înţelege cu Putin, România va fi abandonată, iar SUA vor duce o politică „izolaţionistă”.
Nu vreau să deschid acum o polemică cu domnul Pantazi, aceste acuzaţii la adresa lui Trump au apărut în aproape toată presa română, care a preluat şi a exagerat toate lozincile propagandei Partidului Democrat din SUA. Sper doar că marii comentatori de politică externă vor avea puterea să re-evalueze prostiile pe care le-au scris şi vor încerca să înveţe din ceea ce face acum Trump, pentru că au ce să înveţe.Să începem chiar cu acuzaţia că noua administraţie republicană va da Europa pe mâna lui Putin.
Ce a mai rămas din ea?
Noul ministru al Apărării, generalul James „Mad Dog” Mattis, este un oponent declarat al lui Putin. El a avertizat încă din mai 2015 că dinspre Rusia vine cel mai mare pericol. În pofida poreclei sale, Mattis este considerat un „gânditor” („thinker”), capabil să citeze din Marc Aurelius şi să aibă o viziune globală. Însă, important pentru România este faptul că el s-a opus constant politicilor pasiv-blege ale preşedintelui Obama, în special înţelegerii cu Iranul, motiv pentru care a fost trimis în rezervă înainte de termen. Ce ar trebui să învăţăm din numirea lui Mattis la Pentagon?
Că administrţia Trump va rămâne un aliat fidel, care înţelege pericolul rus şi îşi va îndeplini angajamentele, dar şi România trebuie să fie corectă. România trebuie să aloce acel 2% din PIB promis Apărării, să nu îl risipească pe salarii şi să aloce un procent corect înzestrării.
În plus, aş spera – deşi sunt sceptic – că se va pune capăt numirii unor politruci la conducerea ministerului Apărării. I-am avut pe Gabriel Oprea (trimis în judecată), pe Corneliu Dobriţoiu (condamnat cu suspendare) şi pe Mircea Duşa (absolvent al Academiei PCR Ştefan Gheorghiu). Opriţi aceste numiri dezastruoase, nu mai umiliţi militarii competenţi şi cu experienţă în teatre de război prin punerea lor sub comanda unor nulităţi!
A doua numire în cabinetul Trump, din care România poate învăţa ceva, este cea a lui Betsy deVos, care va coordona Educaţia. Propunerea pe care o are deVos – de fapt, o idee din 1955 a lui Milton Friedman – este ca elevii din familiile defavorizate să primească vouchere cu care să-şi finanţeze studiile şi care să le permită să opteze pentru diferite şcoli, nu doar pentru cele de stat.
Sigur că, în SUA, situaţia este extrem de complicată: educaţia este sub controlul autorităţilor locale, sunt state care prin Constituţie nu permit ca banii publici să finanţeze şcoli private, iar cele 20 de miliarde USD de care va dispune deVos pentru acest proiect nu vor fi suficiente pentru circa 11 milioane de familii care s-ar încadra în această schemă.
Pe mine m-a atras însă o acuzaţie adusă intenţiilor lui deVos de către propaganda Partidului Democrat: va distruge, va ataca fundamentele învăţământului de stat. Eu cred că asta ar fi o ştire minunată la Bucureşti. Dincolo de ironie, învăţământul de stat din România este controlat de sindicate corupte, anti-reformiste şi politizate, plus Ecaterina Andronescu. Au fost, poate, câţiva miniştri care au avut bune intenţii, dar imediat după ei a venit contra-reforma PSD. Elevii petrec lungi şi chinuitoare ore în şcoli unde nu învaţă nimic util pentru cariera lor profesională.
Statul a eşuat în Educaţie, la fel ca şi în Sănătate.
Lăsaţi, deci, mediul privat – sub un set de reguli şi instituţii de supraveghere, ca să nu se repete situaţia din universităţile private – să-şi dezvolte oferta pentru învăţământul pre-universitar. Repet, cu reguli clare şi instituţii de supraveghere ferme! Un sistem de vouchere, care să le permită copiilor să opteze între stat şi privat, poate fi o soluţie pentru spargerea unui cvasi-monopol care s-a dovedit a fi devastator pentru copiii români.
Doresc să vă mai atrag atenţia asupra unui singur aspect legat de viitoarele politici ale cabinetului Trump. Preşedintele ales al SUA a declarat că este un adversar al acordurilor legate de reducerea emisiilor de carbon, apreciind că ele ajută China comunistă. Cu toate acestea, în aceste zile, el s-a întâlnit cu ecologişti care în campanie l-au criticat dur, de la fostul vicepreşedinte democrat Al Gore la actorul Leonardo diCaprio. DiCaprio i-a arătat, de exemplu, cum pot industriile „verzi” să creeze locuri de muncă.
S-au încheiat, deci, alegerile, iar noul preşedinte încearcă să unifice naţiunea, îi ascultă pe cei care au pierdut, nu se comportă arogant şi resentimentar.
Indiferent cine va câştiga aceste alegeri parlamentare din România, eu sper să aibă înţelepciunea de a încerca să îi unifice pe români, nu să îi divizeze şi mai mult.
